Prea săracă și prea goală e umblarea mea ades...
Clipele îmi trec grăbite... nimic nu am de cules
Sfintele cuvinte care le citeam cândva în zori
Parcă-mi ies ușor din minte... da, le uit adeseori...

Mi-ai vorbit în multe rânduri prin Cuvântul Tău Cel Sfânt
Mai chemat să stau aproape și-am făcut un legământ...
Cu împărăția-n care Tu m-ai pus prin harul Tău
Indurarea Ta cea mare a ajuns și-n dreptul meu

Să pretind că îmi ești Tată... parcă m-am obișnuit
Ca și fiul cel de-acasă care într-una a slujit...
De mai caut în desagă ce-am avut și ce-am pierdut...
Credința... . o văd rară, nu pot zice c-a crescut

Iar iubirea... ca o floare parcă s-a mai ofilit...
Cum iubeam, o, Doamne-n ziua când la mine ai venit?
Inima-mi plutea senină... mulțumiri de nedescris
Ce s-a întâmplat cu mine? Poarta când i-am fi închis?

Și dorința arzătoare ce-o aveam să Te cunosc?
Unde-i setea după Tine? Viața plină de folos?
Unde a plecat nădejdea? Mi s-a risipit în zări
Bâjbâiesc la întâmplare... caut dar nu-i nicăieri

Nici un pas în viața asta să nu-mi fie fară Tin'
De-am plecat puțin departe, Doamne astăzi iarăși vin
Vin să-mi îndoiesc puterea sub acoperișul Tău
Și să beau din apa vie de la Tine, Dumnezeu

Vin să Ți cer din nou nădejde, și puteri de-a înainta
Cer Credința făr' de care drumul nu-l mai pot vedea
Fară ea rămân în urmă, cade ceața, cade bruma
Te simt tot mai departe și îți pierd în zare urma

Cer iubirea Ta cea Sfântă să îmi ardă iar în piept
Cei ce trec pe lângă mine să-i iubesc, să îi accept
Să nu le mai caut vină, fiindcă Tu-i iubești la fel
Și alăturea de mine vor sta toți acolo-n cer

Dragostea ce se jertfește dragostea din Dumnezeu
Să izvoară dinăuntru să stea-n caracterul meu
Azi îți cer o transformare în adâncul meu profund
Firea să nu îmi mai curgă-n vine ci de Duhul să ascult

Și pornirile sfințite și-n accord cu Duhul Tău
Să răsară din iubire și să fie așa mereu...
Aș vrea să-Ți semăn Ție, asta doar Tu poți să faci
Eu încerc, iubite Tată, Tu, Te rog să nu mă lași.

Vreau să lupt căci știu că altfel biruință nu va fi
Biruința vine-n urma aprigilor bătălii
Câștigul cel mai mare ar fi să înving un "eu"
Pe dușmanul celălalt l-a învins chiar fiul Tău

Nu-mi rămân decât acestea trei să nu le uit
Dragostea, Nădejdea, Crezul cel aveam la început
Să rămân sub brațul tare, braț măreț de Dumnezeu
Să lupt "lupta cea bună", să ajung în cer și eu.