Chin și suspin

Printre grele zăbrele
Vezi strălucitoare stele
Când idealul iubirii,
Adevărul, îl aperi.
E grea crucea
S-o duci ca năluca
În celula muțeniei
Din harul sfințeniei.
Dar asta e viața
Din chinul durerii,
Adevărul e norma
Din ducerea crucii.
Așa-s demagogii,
Ei fac pe bigoții,
Ei chinuie sfinții,
Se cred invincibili.
Să ții Adevărul
Cu prețul suprem,
Fiindcă ai totul
În Cerul Etern.
Să nu-i fie rușine
Nădejdii din tine,
Coroana de spini
Comoară-i în veci.
Prin fereastra celulei
E-un vis ce-i măreț,
Strălucitele lacrimi
A celui desculț.

Simion Ioanăș