"Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului." (Isaia 33:6)

Ai revãrsat din slavã, peste mine
Râuri de har - chiar de n-am meritat.
Cãci dacã ar fi fost vorba de merit
Mã tãvãleam şi-acuma în pãcat.

Ai vrut neapãrat sã stãm de vorbã
Şi-acum mã bucur cã m-ai cãutat.
Cãci dacã nu doreai sã ne cunoaştem,
Eu nu aş fi ţinut neapãrat.

Cuvintele alese-n stil poetic,
Cristalul lor curat, rãcoritor,
Mi-ai spus sã-l las sã curgã mai departe
Pentru toţi însetaţii din popor.

Fãrã pãreri de rãu, îmi arãtaseşi
Comori la care nu m-aş fi gândit.
Iar când Tu Însuţi m-ai chemat pe nume
Te-am cãutat şi Te-ai lãsat gãsit!

Ai pus în mintea robului Tãu, Doamne,
Stih dupã stih, cuvânt dupã cuvânt,
Legate şi unite între ele
Pecetluite, ca-ntr-un legãmânt!

Lucrarea începutã de o vreme
De Cel ce este Drept şi Credincios,
O vei pãstra curatã, roditoare,
Şi-o vei sfârşi în ziua lui Hristos.

Când trâmbiţa din urmã rãsuna-va,
Cu-a mea lucrare mã voi întâlni;
Cel mai nevrednic eu, dintre toţi sfinţii,
În mare-a rãsplãtirii Tale zi!

Tu dai voinţa şi înfãptuirea
Şi har le dai celor ce se silesc.
Iar pentru-a mea chemare la slujire
Eu vreau sã-Ţi spun din nou: "Îţi mulţumesc!"