RUGACIUNEA

Întunecoasa noapte pălește, sub rugăciune,
Și-n misterul rugăciunii suferința apune.
Lumina pătrunde în tenebrele păcatului,
Și mărturisirea aduce iertarea păcătosului.

Rugăciunile intense, din zori până-n zori
Ce cu lacrimi aprind al iubirii fiori,
În taină mare, sub strigăte mute,
Alungă demonii nopții, pot munții să mute.

Deschid cerul, să curgă îndurarea,
Prin lumina, ce revarsă iertarea.
Ce pune-n inimă liniște interioară,
Și-n sufletul tău, pacea coboară.

O pace, cum numai Domnul ți-o dă,
În primejdie, nimic nu te mai tulbură.
Chiar dacă uragane se dezlănțuie,
Tu rămâi în picioare, credința nu se năruie.

Neprihănirea fidelă credincioşiei.
În suflet sădește trăirea armoniei,
Urmărind ascultarea în sfințenie.
Cu recunoștință, evlavie și smerenie.

Rugăciunea deschide zăgazurile cerului.
Cu puterea dată de Isus, omului.
Încununată biruința jertfei, în căință,
Oferă omului sfințirea, prin credință.