La Tine Doamne îmi găsesc scăparea;
Nu pot să fug ca pasărea în munți.
În Tine eu am totul, viața și mișcarea,
Din fragedă pruncie până-n perii cărunți.
Să-și încordeze cât vrea cel rău arcul,
Săgeți să-și pregătească, să tragă pe ascuns;
Mă-ncred în Tine, căci nu-i nimeni altul,
Care să-mi fie scut de nepătruns.
Când temeliile celui neprihănit se surpă,
Tu rămâi Domn, în Templul Tau cel Sfânt.
În ceruri Ți-ai întins un scaun de domnie,
Și cercetezi pe fii oamenilor pe pământ.
Căci Tu ești drept, și Tu iubești dreptatea,
Iar astăzi eu privesc la Fața Ta.
Nădăjduind că-Ți voi vedea bunătatea,
Și-n ziua când credința mi-o vei încerca.
Dany Căpătan