Am vrut și eu să Te văd față-n față,
Și semnul cuielor ce Te-au străpuns.
Dar mi-am dat seama că în astă viață,
Te văd în frații mei, și mi-e de-ajuns.

Am vrut ca să vorbim chiar gură către gură,
Și vocea Ta, să o aud de sus.
Dar când doresc să am învățătură,
Deschid Cuvântul și îmi e de-ajuns.

Am vrut în viață să îmi fac un nume,
Să strâng și eu, să am ceva în plus;
Dar știu că dacă am un colț de pâine,
Îl binecuvintezi, și-mi este de ajuns.

Am vrut să văd mărirea și splendoarea,
Și strălucirea raiului de sus;
Dar mi-ai dat Doamne binecuvântarea,
Să-l văd în casa mea, și mi-e de-ajuns.

Am vrut să văd un semn, sau o minune,
Din pâini și pești sau vinul Tău să gust;
Dar am văzut c-am fost doar un tăciune,
Și că m-ai înviat, îmi e de-ajuns.

Tot ce mai vreau, e ca să fiu cu Tine,
Să văd doar frumusețea Ta, Isus;
Și-acolo sus, în slăvile divine,
O veșnicie, nu-mi va fi de-ajuns!

Dany Căpătan