Iubirea supremă
Din revărsarea iubirii supreme,
Nucleul nemuririi viață așterne.
Se edifică pe deplin divinul atom,
Ce picură viață eternă peste om.
Bucuria las-o în inimă să trăiască.
Dacă mânia lași să te stăpânească,
Rațiunea bucuria o strivește de-ndată.
Vei rătăci de la calea cea dreaptă.
Din milioane de cuvinte sfinte,
Strânge cât mai multe în minte.
Să curgă spre lauda Domnului,
În leagănul fericirii bucuria Harului.
Lumina ce picură harul iubirii,
Sursa divină a limpezirii gândirii,
Deschide în inimă lacrima căinței,
Și sufletul urcă pe scara credinţei.
Din nucleul nemuririi divine,
Primim iertarea, ce nu ni se cuvine.
Noi suflete pierdute, instabile.
Prin jertfa iubirii inimaginabile.
Găsim alinare și salvarea in Hristos.
Duiosul glas vibrează armonios,
Să-i deslușim bine, bine glasul,
Ca să-ne dirijeze spre veșnicie pasul.