În toamna târzie, globul de aramă
Îmi scaldă în flăcări, fărâma de humă,
Solubilă-n vremuri, secundic dau vamă,
Las doar un poem pe-o orbită postumă.

Voi fi pentru floare o hrană de mâine,
Ca o pâine caldă sevele m-or frânge;
Orbitând prin regnuri, oare, ce rămâne?
Lut scos de sub ape, spălat în sfânt Sânge.

Dormi-voi în pace, Lumenii veghează...
Orizontul desparte viața de Viață,
Sufletul trece peste-apus ca o rază
Și din stingeri, se naște în Dimineață.

Va îmbrăca haina din inul subțire
Spălată la Cruce, fără nici o pată;
Răscumpărând vremea, haideți cu grăbire,
Să ne pregătim, căci zorii se arată!

Să-mplinim porunca! Dragostea divină
Indestructibil, tainic ea ne va lega,
Miresme sublime smulse de la tină
Chiar de Dumnezeu prin Iubirea Sa.