Al Domnului este întreg pământul,
Tot ce-i pe el și cei ce-l locuiesc.
L-a întocmit pe mări și l-a 'ntărit pe râuri,
După sfânt planul Său Dumnezeiesc.

Cine-ar putea vreodată să se suie,
Pe muntele-I de slavă fumegând?
Și cine va urca pe dreapta cărăruie,
Să calce cu piciorul pe locul Lui cel Sfânt?

Acela care are mâini nevinovate,
Și inima curată-și va păstra;
Acel ce spre minciună nu se-abate,
Nu jură strâmb doar pentru a-nșela.

Acela va primi ca binecuvântare,
Bunăvoința chiar din mâna Domnului.
Și după voia sfântă va primi o stare,
Dată de Dumnezeul mântuirii lui.

Aceasta este partea lor de mostenire,
Acelor ce Te cheamă ne-ncetat.
Ce-Ți caută Fața fără contenire,
O, Doamne, al lui Iacov împărat!

Voi porți, vă dați azi la o parte,
Și ridicați-vă cu bucurie capul!
Căci intră Cel ce-a biruit în toate,
Azi intră Domnul slavei, Împăratul!

Cine e oare acest Împărat al slavei,
Și cu ce drept vorbește-acestor porți?
E Domnul cel puternic și viteaz în luptă,
E regele măririi, cel înviat din morți.

O, porti, ce veșnic stați închise,
Deschideți azi zăvoarele de fier!
Și țineți sus făcliile aprinse,
Căci Împăratul slavei intră-n cer.

Iar dintr-o dată, cad lanțuri și zăvoare,
Și se deschide calea pentr-un om.
Toată oștirea cerului e-n sărbătoare,
Căci Prințul slavei, a intrat ca Domn!

Și parcă-L văd înaintând spre Tatăl,
Plin de-ndrăzneală căci a fost birutor.
La dreapta Celui Sfânt, pe tron domnește,
Facându-și slujba de mijlocitor.

Iar într-o zi... într-o zi se va întoarce,
Și vom păși pe-aceleași porți de sus!
Să ne silim să-I fim plăcuți în toate,
Căci vom împărăți o veșnicie cu Isus!

Dany Căpătan