Ascult atentă: vântul bate și ploaia cade-ncetișor...
Mi-aplec genunchii-n rugăciune și mă cuprinde-așa un dor
Un dor de dragostea dintâi când prima dată mi-ai vorbit
Și mi-ai promis că nu mă lași și că mereu voi fi iubit...
Îmi bate ploaia lin în geam și vântu-și cântă simfonia
Închisă-n cămăruța caldă eu simt deplină bucuria
De-a sta cu Tine-n părtășie... să-Ți spun durerea ce mă doare
Iar Tu să îmi vorbești prin Duhul despre iubire și salvare...
Încet, încet se lasă seara... foșnesc doar frunzele uscate
Dar eu de Tine cercetată îmi simt povara de păcate
Și ochii prind a lăcrima și-apoi curg lacrime șuvoi
Și mult aș vrea să pot întoarce prin rugă timpul înapoi
Să-ndrept ce am greșit în viață... să fiu în toate vegheatoare
Să-nvăț să iert și să iubesc... credința să îmi fie mare
Să Te ascult cu luare-aminte când Te cobori să îmi vorbești
Și pașii mei să nu se-abată de la cărările cerești...
Dar timpul nu-l mai pot întoarce și-atunci din nou mă rog fierbinte
Mai iartă-mi Doamne neputința și rugii mele ia aminte
Aș vrea ca vocea să-Ți aud dar bate vântu-asurzitor
Doar sufletul în mine cântă cuprins de dragoste și dor...

Vulcan-29-10-2020
Mary