Dorul
Alexandrina Tulics, album: Splendori

'Mi suspină dorul la fereastră,
pierdut într-o furtună a unei zile-n mai,
bătut cu grindină și ură;
în loc de mângâieri, primit-a loviturile unui vătrai.
Era timid ca dimineața,
când a-ncercat frumosul și iubirea să-și arate,
dar ura vântului turbat
l-a-nghesuit, bătut ''pe apucate''...
A suferit, a plâns, s-a tot plimbat,
ca cineva să-i lege și lui rana,
dar numai oamenii grăbiți a întâlnit,
astfel, mărindu-i-se suferința și prigoana.
Eram la ușă-n dimineața
în care m-a privit timid, parcă spășit...
I-am înțeles durerea-i netratată,
l-am luat în brațe, legănat, iubit.
'Mi suspină dorul la fereastră,
se leagănă în braț, mi se răsfață,
Iar eu l-acopăr cu cuvinte încurajatoare.
N-aș vrea să știu
că suferă din nou sau că îl doare...

octombrie 30,2020, Delafield