Stăpânul vieții mele

O Stăpânul meu din ceruri,
Domn la orișice ființă,
Nu-mi lăsa sufletul singur,
Întărește-a mea credință.

Rămâi scutul vieții mele,
Al meu Domn și Împărat,
Luptă Doamne pentru mine,
Cum mereu Tu ai luptat.

Ai venit in miez de noapte,
Mi-ai vorbit în ceas târziu,
Și mi-ai spus că nu sunt singur,
Căci m-ai înfiat... sunt fiu.

Am simțit a Ta prezență,
Când în valuri mă aflam,
Tu mi-ai spus, întinde-ți mâna,
Când în val mă scufundam.

Tu nu m-ai lăsat acolo,
Nici pe Petru altădat,
M-ai chemat cu-a Ta iubire,
Și pe brațe m-ai luat.

Tu mi-ai zis să fiu ca Tine,
În prezența Ta să stau,
Să rămân mereu statornic,
Doar iubire să îți dau.

Ooo... Stăpânul meu de-a pururi,
Veșnic vei fi lăudat,
Pentru marea-ți bunătate,
Ce mereu ai arătat.

Ți-ai întins a Tale brațe,
Și mai strâns apoi la piept,
Mi-ai șoptit Tu la ureche,
Fiul meu... demult te-aștept.

Chear de-i lungă așteptarea,
Multe piedici pe cărare,
Tot ce-i scris se împlinește,
Căci curând Domnul apare.

Și în clipa revenirii,
Toate-atunci se vor sfârși,
Vom începe-o nouă viață,
Când Isus va coborâ.