În încercări și lupte,
ai fost înfrânt adesea,
Și sângeri și te doare
și crezi că ești uitat.
Nu mai găsești putere
ca să alungi tristețea,
Ai spus că așa-i viața,
un veșnic greu oftat.

Privești în jur și nimeni
o mână nu-ți întinde,
Și spui că nu se poate
că tu nu mai poți duce;
Când crezi că ești la capăt,
o ușă se deschide,
O rază de speranță,
apoi zărești o cruce.

Vezi două mâini întinse
ce dăruiesc iertare,
În palmele întinse
e chipul tău săpat.
Și rănile Lui astăzi
îți aduc vindecare,
Eliberare, pace,
chiar crezi că te-a uitat?

Nu ești uitat vreodată,
El veșnic te veghează
Iar ale tale lacrimi,
să știi, le-a numărat.
Și în burdufuri sfinte,
cu grijă le păstrează
Tot El ți le va șterge,
în raiul minunat.

Să-ți șteargă însuși Domnul
cu mâna Lui obrazul,
Să ți se pară oare,
că e lucru puțin?
Oricât de greu în lume,
ți-a fost plânsul, necazul,
Va fi schimbat în slavă
într-un cântec sublim.

Dany Căpătan