Știm cine răcnește ca un leu
Să ne distrugă consacrarea
Îl întâlnim, zilnic, pe traseu
Oferă idolul numit “Eu”
Vrea să ne-ncurce lucrarea.

Urlă... urlă ca un disperat
Că nu i-a mers șmecheria
Și totuși a mai încercat
Dar ce să vezi? Iar a eșuat:
N-a putut goli visteria.

Nu se sfiiește să vină la noi
Să-ncerce o nouă momeală
Dar e-alungat în gropi cu noroi
De crezul în viața de-apoi.
Și e o înfrângere totală.

Alt caz, altă situație:
Stă la pândă, se ascunde
Să creeze complicație
Dar iar e o situație
Unde nu poate pătrunde...

Și e nervos din cale-afară
Ecoul urletului străbate
La cei ce-s aproape să piară.
Dar sfinții, în cor, declară:
“Metodele-i sunt îngropate.”

Nu puterea noastră-l respinge
Ci Cel ce e-n noi și cu noi
Tăria Lui nu se stinge
Ci-o menține a jertfei sânge
Intervine în grele nevoi.

Credință activă se cere
De la fiecare, oricând
C-atunci planu-i perfid piere
A suferit o nouă cădere
Iar noi mergem la altar cântând.

George Cornici/15 Septembrie, 2020