De la sfântul Tău Cuvânt...

De la sfântul Tău Cuvânt
Astăzi mulți s-au 'depărtat,
Au uitat de Cel Preasfânt
Și din cale-au alunecat.

Au uitat c-au fost la cruce
Curățați de-ntinăciune,
Spre Golgota-n loc să urce,
Merg în jos, spre-ntinăciune.

Uitat-au, Doamne, de altar
Şi de smerirea-n rugăciuni
Şi-n loc de primitori de har,
S-au afundat în stricăciuni.

De parcă nici n-ar fi purtat
Cândva un nume de creștin
Și Duhul Sfânt ce le-a fost dat
Pentru a fi scăpați de chin.

Nu-şi amintesc de setea sfântă
Când, la acel curat izvor,
Curgea în inima lor frântă
Dumnezeiescul Tău fior.

Cântările cândva 'nălțate
În casa Ta, iubit Păstor,
Nu mai aduce libertate
În inima fără de dor.

Uitată-i strângerea frățească
Împărtăşind pacea divină,
Uniți în dragoste cerească,
Când ne-ntâlneam cu toți la cină.

O, Doamne, fă din nou trezirea
Acelor ce s-au 'depărtat,
Căci vine în curând răpirea
Şi vom primi ce-am meritat.

Şi, Tată, nu lăsa niciunul
Ca să rămână afară-n chin;
Să fim cu toții la izvorul
Cel dătător de har divin.

La Tine e iertare,
La Tine e alin,
La Tine mântuire
Avem în veci.
Amin!