In trecutul apus imi ascund numele
Pentru ca imi place tacerea
Si cand plasa-si intinde intunericul, ma cufund
Nu imi mai cere nimeni parerea

Nu-mi vad umbra prin ceata si furtuna
Si atunci abandonez visul meu
Ma uit unde au cazut lacrimile mele
Sa vad daca au rasarit flori... Si eu?

Mi-e teama ca intr-o zi voi cadea
Punand in ramă soarele ce rasare
Si norii ii voi aseza ca fundal
Dar... curcubeul, cand apare?

Acolo-n vale m-am intalnit cu El
Si pentru ca nimic nu vroiam
A luat toiagul si nuiaua
Sa ma mangaie, sa ma indrepte spre Canaan!

Si de atunci tot cade din Cer, ninge
Si eu in Casa vaselor de pret m-am mutat
Pentru ca Cel care mi-a umplut paharul
Si-a pus ulei pe rana, m-a rascumparat!

Furtuna m-a impins sa ies afara
A tulburat totul sa iasa numele meu
A inlaturat tot ce era nefolositor
Sa scap de durere, de geamatul greu

De intuneric, de tacere, de singuratate
De vise spulberate, de lacrimi, de hoit, de pustiu
Si voi locui in Casa Lui pana la sfarsit.
Imi ascund numele in El, ca e viu!