~Poezie inspiratã din Psalmul 69 ~

Sufletul meu, Doamne,
Se-odihneşte-n pace
Cãci furia lumii
Nu are ce-i face.

Fie, dar, vrãjmaşii
Cât ar fi de mulţi
Pe cei rãi, când strigã
Tu nu îi asculţi.

Nu lua de la mine
Bunãtatea Ta
Ci sfinţeşte-mi, Doamne,
Azitãzi inima.

Ape-nvolburate
Vin ameninţând
Şi din ele trupuri
Ies din când în când.

Nu m-aştept la pace
Nici pentr-un minut
Ştiind cã nici pe Tine
Lumea nu Te-a vrut.

Tare-ar vrea duşmanii
Sã mã-mpingã-n foc,
Sã nu pot de-acolo
Sã mai ies deloc.

Sau în ape tulburi
Grabnic azvârlit,
Ca sã fiu de valul
Lor acoperit.

Dar întinde-Ţi mâna,
Scapã-mã de ei,
Sã ies dintre dinţii
Puilor de lei.

Aş rãmâne-o pradã
Şi m-ar sfãrâma
De nu mi-ai întinde
Grabnic mâna Ta!

Fie încercarea
Cât ar fi de grea,
Nu mã tem atunci când
Eşti la dreapta mea.

Sufletul meu are
Preţ în ochii Tãi
Cãci nu se îndreaptã
Nicicând spre-alte cãi.

Lacrimi ochii-mi varsã
Şi de-abea m-abţin
Cãci celor din casã
Le-am ajuns strãin.

Mi-e uscat gâtlejul,
Nu mai pot, gemând
Dar sã uit de Tine
Nu-mi trece prin gând...

Adu-mi biruinţa...
Şi, în loc de miei,
Ţi-oi aduce slavã,
Cãci Tu faci ce vrei!

Strige cucuveaua,
Lupii de-ar urla,
Viaţa mea pribeagã
E în mâna Ta!

Soarele rãsarã
Lumea a-ncãlzi,
Dupã noaptea-amarã
Sã se facã zi! ...