Psalmul 91

Surorii mele, Lydia

Cel care locuieşte
În tainicul umbrar al Celui Preaînalt,
Şi Aripa Lui caldă îi este culcuş,
Poate să strige cu glasul vibrant:
„YAHWEH îmi este Cetatea de scăpare,
Şi turnul de-adăpost în care mă ascund.”
EL te păzeşte de molima vătămătoare
Din noaptea-ntunecată şi grea,
Şi de săgeata aruncată în ziua cea rea.

Vultur Puternic e YAHWEH
Cu aripi întinse şi largi.
Fără de grijă poţi adormi
Încuibat în penele Lui.

O mie să cadă alături de tine,
Zece mii de te-or împresura,
Nici molimă, nici boală nu te-ajung
Adăpostit de eşti în Numele Lui.
Doar vei privi şi te vei minuna
Cum cel rău cade
Ca un stejar lovit la dreapta ta.

Căci ţi-ai făcut din YAHWEH o Cetăţuie tare,
Iar casa ţi-ai zidit-o pe o Stâncă mare.
Îngerii slujitori vor năvăli,
Cu braţe puternice te vor feri
De pietrele-ascuţite din cale.

Vei păşi peste şerpi de tot soiul,
Peste lei tineri şi dragoni.
„Pentru că Mă adoră!”,
Zice YAHWEH, Dumnezeul gelos.
„Îl voi ocroti căci Numele Mi-L ştie,
Şi când Mă va chema voi fi la datorie.
De tulburare-l voi elibera,
Cu viaţă eternă îl voi sătura,
Acoperindu-L veşnic cu Shekinah Mea!”


( Bucureşti, August – 2013; din volumul " Reverii revelate " )