Nu auzi tu cum strigă?
Este El: vine după tine!

Toate oile-s pe munți

Toate oile-s pe munți...
Numai tu, în vale...
Prins în rugi cu țepii lungi,
Ești pierdut pe cale

S-a lăsat a zilei seară
Se arată luna
Face El numărătoarea
Dar lipsește una

Le mai numără odată
Chiar de turma-i multă:
„Nouă ș-unu... nouă ș-nouă...
Nu mai sunt o sută?”

Lasă Domnul turma, mare
Sus... că e păzită
Și-a plecat în căutare
După rătăcită.

Mâna streașină își pune
Dar e noapte deasă,
Strigă El, peste genune:
„Oaia Mea, aleasă!

Nu te teme, vin acum
Nu te las în lume
Eu nu pierd nimic pe drum
Ce-i al Meu, rămâne!

Te voi scoate din hățiș
Și-am să-ți curăț lâna
De e roșie... cârmâz
Eu ți-o fac, ca luna

Te voi pune pe grumaz
Te voi duce-n turmă
Te salvez de la necazul
Zilelor din urmă.

Și-apoi ape de odihnă
Și pășune verde
Am să dau la fiecare
Oaie... care crede.

Un țarc nou, pășune nouă
Cer cu stele, noi
Ape limpezi și odihnă:
Toate-s pentru voi!”

Ana M.
(Giurgiu 4.11. 2020)