Sã scrii o scrisoare în numele meu,
S-o scrii şi s-o laşi ca sã plece! ...
Nu cumva, în ziua în care adorm
Sã poatã uitarea s-o 'nece.

Cãci eu sunt un glas, cum şi alţii au fost
Şi dupã noi, alţii-au sã vie
Scriind cu-ndrãznealã, dând versului rost,
În drumul spre Împãrãţie.

Nu-mi faceţi paradã, nu voi pomeniri
Şi nici în cetate, statuie!
Destul c-am pus câteva semne pe-un drum
Pe care şi alţii sã suie.

Deci, luaţi-vã avânt şi urcaţi, încercaţi,
Mai greu este doar începutul!
Surori, staţi aproape! La fel şi voi, fraţi:
Nãdejdea vã este avutul!

Tu, fiule, vrednic sã fii! Şi-nţelept!
Şi treaz, ca sã nu-ţi pierzi cununa!
Pãstreazã-ţi credinţa şi dragostea-n piept,
Cã vin vremuri grele de-acuma!