Toamna vietii
In foșnetul pașilor mei
Se-aude o frunză vestejita
Cazut-a a fost dintr-un copac
De vântul ce-a batut. . mahnita

Candva a fost un mugur verde
Si-a susținut poate un rod
Dar parca acum în toamna vieții
Ea a ajuns ca si un om

Un om care a fost odata
Un tânăr tare și frumos
Puternic și chiar plin de viata
Cu bani, sau poate chiar faimos

Dar a ajuns în toamna vieții
Cand din putere i s-a dus
Cand și copii și nepoții
S-au depărtat și l-au exclus

Pentru ca, iată e-un bătrân
Iar noi avem viața noastră
Poate mai trecem pe la el
Cand pensia-i vine la poarta

Si bietul om ramane-n casa
Doar el și bunul Dumnezeu
Ce-i de făcut când ești ca frunza,
Ce cade toamna pe traseu?

Gandeste-te te rog, amice
Ce-ai face daca-ai fii ca el
Cand parasit vei fii de toti
Iti va rămâne Dumnezeu

Pentru ca El nu-i părăsește
Pe-aceia ce-si ridica glasul
Pe vaduv, pe orfan, bolnavul,
Le V-a veghea intr-una pasul

De vrei c-an toamna vieții tale
Sa te asculte Dumnezeu
Încă de cand sunt pomii -n floare
Asculta de cuvantul Sau

Ia Biblia, ia cartea sfântă
Si vei găsiți în ea povete
Care te-ajuta sa -nțelegi
Ce-ai de facut din tinerețe

Sa nu ajungi călcat ca frunza
De-atatea perechi de picioare
Ci sa rămâi în Pomul Vietii
S-aduci un rod ce-i cu valoare

Omule, oricine-ai fii,
Priveste vremea de afara
Încă putin si va venii
Cu al ei ger și vant: o iarna!

Acum cat inca ai o sansa
Adaposte-ti sufletul
In Dumnezeu ai siguranta
In orice anotimp esti tu