Plini de spaimă şi mirare
S-au întrebat unii pe alţii:
-Cine este acesta care
Are-aşa putere mare
Şi tare suspus, relaţii?
El porunceşte vântului
Şi apa mărilor L-ascultă;
Doar este fiul omului
Şi-n Numele puterii Cui,
Poate da astă poruncă?
Este un om la fel ca noi;
Nu-i nici bogat şi nici frumos;
Nu-L văd stăpân dar nici slugoi,
N-are anteriu de chiaburoi
Să fie Acesta dar, Cristos?
Aşa se-ntrebau ucenicii,
Cei care, umblau cu Isus;
Prinşi de sentimentul fricii
Erau la fel cu septicii
Şi-aveau nevoie de tradus.
Şi-apoi, zi de zi mergând cu El
Şi însoţindu-L peste tot;
Văzând lucrări de, fel-de-fel,
L-au luat pe El model
Şi-au învăţat să spună: Pot!
Pot tot în numele lui Isus
Cel care mă întăreşte;
De nu ar fi venit de Sus,
Iertare nu ne-ar fi adus
Nici n-ar fi fost Cel ce plăteşte.
Au dat slavă... să dăm slavă
Celui ce moarte-a biruit;
Om ca şi noi, dar de ispravă
Scuturând grâul de pleavă;
Acel care ne-a mântuit!
A. N. 5.11. 2020
Răcăşdia, C. S.