Eram aproape de răspuns,
Aproape a-l încape,
Dar, alte întrebări pe-ascuns
voiau să mi-l îngroape.
N-am renunţat, cum să renunţi
când ţinta-i lângă tine,
Curgeau broboanele pe frunţi
Şi lacrimi cu suspine.
Eram aproape de răspuns,
Dar totuşi prea departe,
Căci raţiunea m-a ascuns,
În negură şi moarte.
Luasem ştiinţa sacerdot,
Vâsleam la barca firii...
Crezând prin asta c-am să pot
da sens şi rost trăirii.
Iar după cele ce-am trăit,
Spetit în neajunsuri,
Am înţeles, da, în sfârşit,
Să nu mai caut răspunsuri.
Descoperisem două lumi,
Crescuseră în mine:
Una ce mă trăgea în humi,
Alta spre zări senine.
În zorul care-l prea aveam,
De-a renunţa la toate,
Mi se părea că-ntrezăream
"Clipa eternitate."
În fostul ieri ce-aglomera
în mine... toată firea,
Am priceput că voi avea
numai dezamăgirea.
Când am simţit că nu mai pot,
Şi mi-e-ncărcată fiinţa,
Am aruncat din mine tot,
Spre-a rămânea credinţa.
În dorul meu necontenit
de-a-nlătura nimicul,
Crescuse bobul încolţit,
Să legene-n vânt spicul.
Doamne îţi mulţumesc, de-acum
şi până-n veşnicie,
Căci şi din marginea de drum,
Făcutu-Ţi-ai moşie.
Îţi mulţumesc că-ntre nuntaşi,
Ai vrut pe toţi să-i numeri,
Numai puţini făcură paşi,
Ceilalţi... au dat din umeri.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Deşteaptă-te! Nu sta ascuns
printre statui de ceară .
Ai alergat şi n-ai ajuns?
În Dumnezeu găseşti răspuns:
"Aruncă tot afară!"
19.aug.2006