Tu-mi întărești mâinile-n luptă
Și le deprinzi în bătălii
Tu mi-ai schimbat o haină ruptă
Și-n inimă mi-aprinzi făclii

Tu întărești zăvorul porții
Tu m-ai zidit din temelii
În mine-ai pus hotar chiar morții
M-ai strămutat în veșnicii

Tu, Doamne-ai întocmit rărunchii
Tu m-ai țesut în chip ciudat
Tu, cel ce-mi întărești genunchii
Tu, Doamne, Tu ești lăudat!

Tu îi îndrepți pe-ncovoiați
Și valea o prefaci în munte
Și munții Tu îi lași mutați
Spre ceruri ca să fie punte!

Cuvântul Tău e încercat
Și peste veacuri îi e locul
El a hrănit pustiu uscat
E sabie, e miere, Focul!

Toate lucrările-Ți Te laudă
Când le privesc, uimit rămân!
Ceruri întinzi azi fără trudă
Peste pământ Tu ești Stăpân!