Domnul vorbește din Sion,
Și glasul Lui răsună peste nor!
Glasul Lui se aude venind,
Mai ceva ca un fulger de la răsărit.

Domnul răcnește din Sion,
Și spune către al Său popor:
Spune-mi, poporul Meu de legământ,
Cu ce te-am obosit Eu până acum?

Vorbește, căci stai în fața Mea,
Ce nu am făcut Eu pentru inima ta?
De așa repede M-ai uitat,
Încât la spate M-ai aruncat?

Eu sunt Domnul care odată ți-am vorbit,
Și ca stelele cerului te-am înmulțit!
Eu sunt Acela care am privit,
Și din țara Egiptului cu legământ te-am însoțit.

Nu am fost Eu înaintea ta,
Atunci când stâlpul de foc te conducea?
Și nu am făcut Eu minuni în mijlocul tău,
Ca să vezi căci Eu sunt Dumnezeu?

Canaanul Eu ți l-am dat,
Căci l-am făgăduit lui Avraam odat'.
Și te-am dus într-o țară minunată,
Unde curge laptele și mierea ca niciodată.

Eu porunci ți-am dat,
Dar tu nu M-ai ascultat!
Căci inima ta s-a împietrit ca niciodată,
Nemaiascultând de porunca Mea minunată.

Vorbește, căci Sunt în fața ta,
Cu ce te-am chinuit până acuma?
Dar tu, nu Mi-ai rămas credincios,
Poporul Meu de jos.

Haide, căci Sunt înaintea ta!
Vino să ne judecăm chiar acuma!
Să vedem ce nelegiuire în Mine ai găsit,
De inima ta alte păcate a poftit? !

Adu-ți aminte, popor de legământ,
Căci Moise a venit înaintea Mea cu fața la pământ!
Și M-a rugat cu fața la pământ stăruitor,
Să nu nimicesc moștenirea Mea plină de dor.

În bunătatea Mea cea mare,
Te-am iertat de ale tale păcate
Dar știi bine căci pe părinții tăi i-am pedepsit,
Căci împotriva Mea s-au răzvrătit.

Astăzi situația nu s-a schimbat,
Ești același popor încăpățânat!
Căci tu nu vrei să asculți îndată,
Legile și poruncile Mele ca să intri în viață.

Și acum, fiindcă Sunt înaintea ta,
Încinge-te și Eu te voi întreba:
Spune tu, popor de legământ,
De câte ori ai venit la Mine plângând?

De câte ori înaintea Mea ai stat,
Și cu jale ai strigat:
Dumnezeule, nu mă lăsa,
Căci este grea încercarea mea. !

Eu te-am ascultat,
Și izbăvire ți-am dat,
Răspunde-Mi, nu am făcut așa, popor de legământ,
Nu te-am izbăvit când tu Mă chemai plângând?

Nu am intervenit Eu în problema ta,
Și am rezolvat-o cândva?
Nu sunt același Dumnezeu,
Care te-am scos la lumină mereu?

Încinge-te și Eu te voi întreba,
Iar tu să Îmi răspunzi căci Sunt în fața ta,
Să vedem unde am greșit,
De voi M-ați părăsit?

Adu-ți aminte, Israele, cum erai un copil,
Și te zbăteai în sângele tău născut de curând,
Și nimănui nu i-a păsat,
Plecând de lângă tine și te-a lăsat.

Nimeni la tine nu a privit,
Cum te zbăteai în păcat murdărit!
Dar Eu, Domnul, am privit,
Și am spus: Trăiește chiar dacă s-a murdărit!

Am venit și pe brațe te-am luat,
Și în slavă te-am ridicat!
Și am spus: Acesta este întâiul născut,
Copilul Meu, care mi-a plăcut.

Iată, căci pe brațele Mele te-am crescut,
Și ai ajuns mare, așa cum Eu am vrut!
Dar când inima ta de toate avea,
Nu a mai vrut să fie a Mea.

Iată, căci la păcat te-ai dat,
Și hainele le-ai stricat!
Căci credincios nu Mi-ai rămas,
Până în ziua de astăzi te-ai stricat.

Nu vrei să Mă asculți îndată,
Când te învăț din Cuvântul din față!
Nu vrei să iei aminte la ce Duhul Meu a vorbit,
O, Israele, întoarce-te căci mult te-am iubit.

Întoarce-te și nu Mă uita,
Eu te-am salvat cândva!
Întoarce-te, popor de legământ,
Căci venirea Mea este în curând!

Și nu aș vrea să te găsesc îndată,
În starea ta de față,
Când tu clevetești în ascuns,
Și bârfești nespus de mult.

Uită-te, căci inima ta s-a îndepărtat,
De fratele și sora ta pe care i-am creat!
Și dragoste între voi nu mai găsesc,
Oare așa vrei popor, să te găsesc?

Dar iată căci Eu astăzi am îngăduit,
Să stau la sfat cu tine să te verific!
Ascultă, popor de legământ:
Așa vorbește Domnul prin Duhul Sfânt!

Verifică, popor de legământ,
Dacă mai ai mijlocul încins!
Dacă adevărul este cureaua ta,
Cu care te încingi acuma!

Dă mâna de pace cu sora ta,
Și cu fratele de asemenea!
Și nu gândi rău în inima ta,
Și iubiți-vă cum v-am iubit cândva.

Dar iată, lucrul acesta nu se va putea,
Zice Duhul Sfânt acuma,
Căci uleiul din candelă a scăzut,
Căci tu nu ai vegheat cum am spus.

Nu mai ai putere cum ai avut odată,
Și vârful Carmelului se usucă în a ta față,
Și pășune nu ai mai găsit,
Căci Cuvântul Meu nu este cum trebuie vestit.

Ați îngăduit între voi îndată,
Să mai fie câte o pată neagră.
Și iată, căci vrăjmașul a lucrat,
Făcându-vă să nu vă mai iubiți cum v-am învățat.

Întoarceți-vă și nu mai rătăciți,
Luați aminte căci astfel nu biruiți!
Vreau o unitate să fie în mijlocul tău,
Ca să pot lucra căci sunt Dumnezeu.

Treziți-vă din ațipeală,
Căci cel rău răcnește afară,
Treziți-vă, și mână cu mână să dați,
Și fiți o inimă, ca în picioare să stați.

Nu vă mai lăsați purtați îndată,
De orice învățătură care se arată!
Și trezește-te, popor de legământ,
Căci Eu, Domnul, vin curând!

Privește la haina ta,
Dacă mai este curată înaintea Mea?
Uită-te care este haina pe care Eu ți-am dat-o,
Mai este curată ca să poți zbura acasă?

Înțelege căci Eu M-am coborât,
Ca să stau cu tine de vorbă să îți spun:
Venirea Mea în curând se va arăta,
Treziți-vă cu toții și veniți în fața Mea!

Întoarceți-vă cu plânset și bocet îndată,
Ca să pot să vă duc Acasă!
Curățiți-vă de tot ce ați păcatuit,
Căci ochii Mei au privit.

Si dacă Mă veți asculta,
Eu, Domnul, te voi lua!
Și te voi duce cu Mine Acasă,
Să te bucuri o veșnicie întreagă.

Amin