Vino - Anca Maria Durne

Te chem, pentru a câta oară, vino
Ascultă glasul rugii mele când te chem,
Din valea de suspine strig, revino
Ia-mi chinul și durerea, vezi cum gem...

Știu suferința mea amară o transformi în bine
Și lacrima și plânsu-n bucurii,
Dar nu-mi mai curge sângele prin vine,
Și simt că nu mai vrei, Isuse, să revii.

Mi-e dor să mă cuprinzi duios în brațe
Să-ți văd privirea ca cerul senin,
Vezi gheara morții vrea să mă înhațe,
Te rog, asculta, Doamne-al meu suspin!

Iar dacă vrei să te-ntâlnesc prin moarte
Sunt gata, Doamne, ca să urc la Tin',
Trimite ai Tăi îngeri să mă poarte
Pe aripi de lumină și-am să vin.

Dar nu mă mai lăsa în bezna crudă
A văii umbrei morții și-n abis,
La ale celui rău chemări sunt surdă,
Pe Tine te iubesc, te-aștept și-n vis.

Căci sunt sătulă de această stare
De neputință și de cântec stins,
Nici hrană, apă nu-mi doresc, mă doare,
Te chem c-un dor adânc de Tin' aprins.

Ah! Mă întreb mai trebuie să sufăr
Aceste stări de-arsuri și de venin?
Mi-e dor de Tine și de flori de nufăr,
Mi-e dor să mă avânt într-un zbor lin...

Azi sunt cuprinsă de un rău de moarte
Și-această viață n-o mai vreau, ți-o dau,
De ce mă lași și zăbovești în noapte
Vrei oare tot potirul să îl beau?

O, drag Isuse-ai traversat cu mine
Tot drumul suferinței de nespus,
Îți mulțumesc c-ai transformat-o-n bine
Acum sunt gata, Doamne, ia-mă sus!
(17 iulie 2019)