Mă-ntrebi surprins adeseori
Cum pot și cum de nu Mi-e greu
Să iert, să tac de atâtea ori
Și-ți tot repet: "Așa sunt Eu!"

Te uimești și cum răspund
Și cum ascult instantaneu,
De ce cu pace vă inund...
Nu înțelegi? Așa sunt Eu!

Privești în jur revoltător,
Cerșind un semn, un procedeu,
Să Mă pronunț răzbunător...
Nu-i timpul Meu. Așa sunt Eu!

Mă chemi să vindec subiectiv
Și nu pricepi că-s Dumnezeu!
Vă dau ce am fără motiv,
E doar prin har. Așa sunt Eu!

Ești imperfect, Eu însă nu,
Rămân tot bun, când tu ești rău,
Sunt neschimbat, cum nu ești tu!
Îți spun din nou: așa sunt Eu!

N-am încetat nicicând să fiu
Prezent, iubindu-vă mereu!
Pe toți v-aștept, pe toți vă știu!
Pe toți vă chem... Așa sunt Eu!