Este-n imensitatea de apa un mister,
Ingropat in oceanul ce zburda sub cer!
Si-n imnul dulce din valul potolit
Se aude un cantec trist de titan obosit...

Este cantecul vechi din marea cea mare
Ce-l canta furtuna-n valuri sub soare...
E cantecul in vuietul surd dintr-o scoica
Ce sta pe mal, cantand o melodie de doica...

Si cantecul vechi din clipocitul valurilor sure
Se urca spre cerul albastru, cuprinzand universul,
In care se aude suspinul contopit cu bucuria mare,
Ca Mantuitorul vine sa ne ia la Sfanta Sarbatoare.

Duminica, 11 decembrie 2005