Neprihănitelor simţiri
Ce-n suflet mi-aţi crescut tăcute
Cu muguri albi de mulţumiri
În flori gingaşe de iubiri
Pe glia vechilor cucute,

Înveşmântate-n adorare
În voi e-o horă de fiori,
Adevărată sărbătoare,
Un strop de cer în închinare
Şi-o simfonie de viori!

În voi e zumzet de albină
Într-un concert înălţător,
E-un stup cu faguri de lumină
Adus din tainica grădină
A Veşnicului Ziditor.

În voi aprinse Creatorul
Exuberanţe îndrăzneţe!
În voi, Cristos Mântuitorul,
Şi-a deşertat din plin izvorul
De Adevăr şi frumuseţe!

Zvâcneşte-n voi un dor curat -
Dorul Miresei după Mire!
Veşmântul nou l-aţi îmbrăcat
Şi-n jertfa Lui v-aţi cununat
Întru eternă contopire!

Neprihănitelor simţiri
Vă port în pieptul meu mereu.
Din glia zilnicei trăiri
Duceţi prinos de mulţumiri,
Buchet de flori lui Dumnezeu.


August 18, 2006