Tu nu știi ce te-apasă
știi doar că-i foarte greu
că lumea ți-e  străină
și aștepți cumva să vină
o clipă de răgaz...
O clipă ce să aibă în ea așa putere
să te întorci deodată la cel ce-ai fost cândva...

Acum când știi că-n lume
nu ai nici o scăpare
că toate-s deopotrivă
și te-ai împotmolit
în fapte fără noimă
și râvnă instabilă
te învârtești zadarnic
și te trezești pe loc...
sătul și ostenit...

Ce tristă e cântarea
ce-o murmuri iar și iar...
și dulcea mângâiere
ce-ți pare a o simți
e doar o oglindire
a unei triste... uitate nostalgii...
Mai ai acea sămânță 
ce-ți sclipocește-n suflet...
Și speri să nu te doară
ci să mai stea ascunsă...
că poate într-o seară
în bezna cea mai mare
va răsări deodată,
ca un luceafăr viu
Tu crezi că toate astea
Eu, Domnul, nu le știu...

O, suflet îndărătnic
pentru a câta oară
te chem din înălțime
ca să privești în sus?
Acea lumină slabă
din sufletu-ţi lunatic
este de Mine  pusă
ca să Mă regăsești
Tu lupți cu ea întruna
Încerci s-o dai deoparte...
dar n-ai să reușești...
Va arde încontinuu
pan' vei avea suflare
A Mea este viața
și o vreau înapoi...
Dar Eu  vreau întreagă
Nu-ți cer doar o bucată
sau doar o amintire
Că-n împărțeala asta
ce ai putea s-o faci
de lași un loc la fire...
Iarăși te vei pierde, de nerecuperat...
Te vreau întreg pe tine
așa cum Te-am creat
Încearcă și dezbracă
această haină hâdă
acest veșmânt de tină
și fă să iasă afară
al tău suflet curat

Eu Ți-aș fi dat putere
să biruiești prin lume
în toți anii aceștia
ce ți-i târăști prin scrum
Te înșeli de unul singur
că, ajungând la capăt
Eu Domnul te aștept
la acest sfârși de drum...
O! câtă înverșunare
și câte în gând îți spui
când stai la sfat cu tine...
te lămurești  tu singur...
că nu-i  nimic pe lume
să te înalțe iară
și să te scoată vrednic
din starea ta de jos...

Eu zic să iei aminte
acum în prag de seară
să nu apară noaptea
și să nu vezi deloc...
Apropiete-n taină
în locul privegherii
și cheamă-Mă pe nume
sunt gata să te-ascult...
Eu vreau din depărtare
de-acolo unde esti
să-Mi faci un semn  prin care
spre tin' să Mă pornești

Eu vreau să simți nevoia
ce-o ai de Dumnezeu...
Să pot lucra cu tine
va trebui să lași
Ca inima de piatră
să o sfărâm deodată
Să pot schimba natura
ființei care ești

Să crezi în jertfa dată
la Golgota pe cruce
Şi-n  planul Meu măreț
la care te-am chemat
Acceptă și îndrăznește
Ridică-ți  astăzi glasul
Doar crede și  priveste
la cruce şi-nțelege
că ți-am ieșit în cale
Te-am binecuvântat!
Din apăsarea mare
Eu Te pot scoate îndată
Și-n piept înviorare
îți pun dacă-ai să vrei
să poți cânta din nou
o veșnică cântare
și plin de bucurie
Să spui la orișicare
Că-n ziua cercetării
ai fost și tu salvat...
Și din recunoștință
din dragoste curată
Vei merge înainte
să lupți neîncetat
Pentru împărăția care
atât te-a așteptat...

Chemarea ta-i făcută
din prima ta secundă
Un scop precis... o cale
de-atuncia ți s-a dat
Tot cerul vrea să vadă
că tu ai ascultat...
cum Eu în lumea asta
Mi-am împlinit menirea:
să nu pierd pe nici unul
din cei pe care Tatăl
în grijă Mi i-a dat...

21 sep. 2020