Am înțeles Iubite Tată,
Că dragostea nu e acolo unde
Se-aude multă învățătură și cuvinte alese
Ci unde se vede trăită în faptă
Smerită, umilă, ea își face simțită prezența
Prin trăirea curată, prin jertfirea de sine
Prin dăruirea ce duce până la Tine.

Am înțeles că credința în Tine
Înseamnă mai mult de o rugăciune rostită
Ea e o încredere care merge până-ntratât
Că nu vede, dar știe că la momentul hotărât
Primi-va răspunsul cel mai potrivit
Din însuși gura Celui care negreșit
Răspunde...

Am înțeles că viața noastră pe Pământ
Nu e doar binecuvântare și har nemăsurat
Ci vin și clipe grele când ne este incercat,
Momente când ne este cântărit, analizat
Cuvântul care prin credință a fost rostit
Cât am trăit din el și cât am respectat?
Cât a adus rod? Sau cât a întristat? ?

Am înțeles că a putea trăi sfânt și curat
Nu e doar grija pentru ceea ce se vede
Ci e și un cuget nou și nepătat
Ce-a fost sfințit prin sângele iertării
Ce l-a Golgota s-a plătit, nemeritat
Și-acest sfânt har nu vreau sa-l fac zadarnic
Ci să trăiesc prin el în fiecare zi, curat!

Am înțeles că de ne-am pus nădejdea
Doar într-o viață-nbelșugată pe pământ
Fără de lispuri, fără boală, fără chin
Și nu-n a cerului sfinte promisiuni
Suntem prea înrădăcinați in firea cea rea
Prea orbi și goi ca să putem vedea
Adevărata valoare a vieții și dragostea Ta.

Am înțeles că pentru a înainta pe cale
Spre locul scump promis și pregătit
Se cere multă jertfire și dăruire de sine,
O dezlipire de neroditoarea și înverșunata fire:
Când prin  cuptorul care arde zgura adunată
Când prin furtuna care vine în a vieții barcă.
Când prin altoirea viței învechite și uscată... .

Am înțeles ca-n tot ce fac, spun și trăiesc
Tu trebuie să strălucești, nimic din ce sunt eu
De-aceea vreau smerit, supus să dăruiesc
Clipe din viața pentru cer, nu pentru fire!
Să lupt mereu cu steag de biruință-n mână
Să pot învinge răul prin tot ce este sfânt
Și să păstrez curat al crucii legământ
Până în veșnicie... !


Amin