E freamăt mare-n omenire,
Pământul geme sub povară,
Copii orfani, lipsiți de bucurie
Și panică în fiecare țară.

Fiindcă vremea profețită
S-a-mplinit și o trăim,
Omenirea îngrozită
Soarbe din cupa cu venin.

Puține-s zilele cu soare
Pe pământu-mbătrânit,
Vin de-acum și vremi de jale
Fiindcă timpu-i la-asfințit.

Cu această ciumă nedorită,
Creată în laboratoare,
De Dumnezeu îngăduită,
Ucigașii vor să ne omoare.

Domnu-i bun, ne-a dat viață,
Însă omul vrea s-arate că e zeu,
Condus de lucifer se-nalță
Și luptă pentru planul său.

Bagă spaima-n omenire
Să-și facă anticrist lucrarea,
Bogați și robi, cu bună știre,
S-accepe-n grabă implantarea.

Să se-nchine mic și mare
Fiarei și icoanei ei,
Robi și slobozi, fiecare,
S-o cinstească ca pe zei.

Acest virus e o mascaradă,
Plan diabolic al ocultei mondiale,
Pe scena lumii anticrist trebuie s-apară,
Dar biserica îi stă în cale.

Ea a dăinuit de veacuri,
De romani scăldată-n sânge,
Prigoniri, bătăi, batjocuri,
Nimeni n-a putut-o-nfrânge.

Căci s-a logodit cu Mielul
Care-a fost înjunghiat,
Nu-și pătează legământul
Al ei Mire e-mpărat.

Nu se teme de prigoană,
Nici de molima hidoasă,
Nici de cip și nici de fiară,
Are un țel: s-ajung-acasă.

Acest virus nu e de temut,
Panica e mult mai mare
Ce-o inspiră mereu Belzebut,
Zi și noapte, pe ecrane.

Mai întâi ne-au pus masca pe față,
Iar apoi, păstrați distanță,
Să uităm de dragostea fierbinte,
De-mbrățișări, de clipe sfinte.

Să fugi de frații tăi pe stradă,
Să nu te-apropii de părinți, de copii,
Un virus care moare la săpun și apă
I-a clătinat pe pământeni din temelii.

Nu lăsați să vă schimbe gândirea,
Diavolul cu-a lui minciuni
Să ne ia din piept iubirea,
Hai să fim uniți, să fim mai buni.

N-ascultați străine șoapte,
Viața noastră e-n mâna Lui Hristos,
El a-nvins călcând pe moarte,
Prin El vei fi victorios!

Mor săracii fără nume
Ca și Lazăr cel de altă dat’,
Dar nu mor bogații lumii,
Pe masoni îi cunoaște,"l-au creeat".

Toată Roma e afectată,
Mai puțin la Vatican,
Și pe Papa îl cunoaște,
Pe toți solii lui satan

Care-au prigonit creștinii
Până i-au scăldat în sânge,
Acele duhuri de milenii
În curând ne vor constrânge.

Simt mirosul de prigoană
Și curajul de martir,
Tot ce spun nu-i într-o doară
Nu e mult și vom sorbi acel potir.

Vremuri de pace, de libertate
Ne-a dat Domnul atâția ani,
Mulți murit-au în păcate,
Noi alergăm după lux, averi și bani.

N-am știut să punem preț
Pe comori ce dăinuiesc
Și ce-i trist, că mulți din frați,
Nici acum nu se trezesc.

Doamne, trimite vântul de trezire
Să mai sufle înc-odată,
Ne-am scufundat în ațipire
Și veșmintele-s pătate.

Vai, ce plâns, ce jale mare,
Se va auzi-n curând,
Înțeleptele fecioare
S-or ‘nalța spre cer cântând.

Doamne, dă-ne-nțelepciune
S-adunăm ulei în vas
Și să biruim prin Tine
Negura ce-n grabă vine,
Să plecăm cuTine-acas.

Prin furtuni, prin valuri grele,
Ai fost cu noi de-atâtea ori,
Până vom zbura spre stele,
Vrem să fim învingători.