Zâmbește floare, necazu-i trecător!
Pe vârf de munte tu ești floare rară,
O ploaie de seve va curge din nor,
Nu norul, ci arșița te doboară.

Acum îndreaptă-ți talia cochetă,
Așteaptă cu răbdare Raza blândă;
Furtuna? Doar o simplă piruetă...
Ești ancorată-n Stâncă spre izbândă.

Sub stropi de ploaie, fața lămurită,
Fără zbârcitură, chipul luminos,
Floare între flori, dulce Sunamită
Tu Îi vei fi pe plac Lui Isus Cristos.

El te-a vegheat pe vreme rea ori bună
Să nu-ți strivească pardul gingășia,
Pe creste de munți să fii o cunună,
Să strălucești în toată Bucuria.

Zâmbește floare, sub norul greu, sub bici!
Căci norul este plămădit de Soare,
E-o rânduială, așa e pe aici,
Cade, se-nalță... Tu zâmbește, floare!