Rondel



Când îmi este foame, când sunt gol şi frânt,
Doamne, Tu mă saturi din al Tău Cuvânt.
Ce bogată hrană ai în sfânta-Ţi Carte,
Câtă-nţelepciune mâna ei împarte!

Prea adesea uit, pe cărări deşarte,
Că de Tine, lumea, vrea a mă desparte!
Când îmi este foame, când sunt gol şi frânt
Doamne, Tu mă saturi din al Tău Cuvânt.

Simt cum se-ntărâtă bivolii de vânt
Vrând să-mi zăvorască zborul în pământ,
Vrând captiv să-l facă nimfei mării moarte!
Însă eu, grăbit, fug la dulcea Carte
Când îmi este foame, când sunt gol şi frânt.


August 20, 2006