Dilorul de povete ce-l dai tu orisicui
Ne sta la oaza-n fata Iosif si fratii lui
Credinta incercata prin fratii nearati
Si dragostea de tata si dragostea de frati

Vedem privind prin vremuri un nor de fapte vii
Din car vedem pe Iacov cu doisprezece fii
Cu cel mai bland acasa, dar si cel mai iubit
Acesta era Iosif, un copilas smerit

Pe toti cei unsprezece ii facu pastori de oi
Pe el l-alege acasa sa-l strige in nevoi
Sa stea cu el acasa s-asculte a lui porunci
Pe ceilalti ii trimite cu turmele pe lunci

Iosif vazu iubirea, sporea in fapte bune,
Dar fratii lui pe dansul voiau sa se razbune
Copilul nu aflase de-al fratilor lui sfat
Desi mereu prin vise era avertizat

Copilul lor ce vise nu putea intelege,
El le spunea la dansii ca ei sa le dezlge
Odata il ascultara cum noaptea a visat
C-ar fi o zi de vara si ei la secerat

Cand graul sa-l adune, privea la fiecare
Cu snopii lor se-nchina la snopul lui cel mare
Un alt vis asemeni se duse sa le spuna
Un vis ce-avea-n vedere o vreme ce-o sa vina

Cum soarele si luna si unsprezece stele
Incep sa i se inchine ca snopii-n sir si ele
Ei, auzind aceste vedenii stralucite
Ii taceau in fata, dar nu-l puteau inghite

Or fi cumva profetii ca acestea vremi sa vie,
Ca noi si cu parintii sa ne-nchinam toti tie?
L-as ca-ti vine vremea sa terminam cu toate
Cand ai sa-ti pierzi tu gandul si dreptul tau de frate

Iosif credea ca-s glume, el n-a spus nimanui
El se-ncredea in nume ca doar sunt fratii lui
Asa intr-o zi Iacov, nu prea mult timp in urma
L-a trimis cu hrana la fratii lui, la turma

Ma duc, ii zise Iosif, le duc de tot ce vrei
Caci chiar mi-e dor de turma si mult mai mut de ei
Astfel pe inserate il vezi grabind pe cale
De-abia-l zaresti cu ochii de la Ebrou la vale

De-odata il vad si fratii grabind venind spre ei
Si s-au unit cu totii sa termine cu el
Iata-l spre noi cum vine, iata-l pe visatorul
Hai sa-l starpim din lume sa ne implinim dorul

O iata-i ca si leii cu dor sa mi-l doboare
Cu franghii mi-l legara de maini si de picioare
Ii vezi pe toti ca leii cum il ataca
Si-ndata il aruncara intr-o fantana seaca

Cu inima voioasa se-ntorc apoi la turma
Dar Iuda nu inceteaza a se uita in urma
Mai frati, purtam o vina de-o fapta de omor
Sa-l dam pe bani mai bine cand trece un negustor

Parerea ta e buna, cu totii il declara
Sa-l dam la orisicine sa-l duca in alta tara

Si-n zori cand aparura niste ismaeliti
L-au scos din groapa afara, vanzandu-l pe arginti
Iar unul dintre dansii la Iacov alergara
Sa-I spuna despre Iosif ca-I sfasiat de fiara

Ah Iacov de durere, de zvonul auzit
Aceasta veste trista de tot l-a imbatranit
Ah fiul meu, ah Iosif, de dorul tau sunt frant,
Ah tu-mi cobori viata degraba in mormant

Iar Iosif in Egipt, de acelasi dor se frange
Dar cine sa-I dea pacea, cine sa-l mangaie?
Grozava incercare venit-a peste el
Ca ei au prins de veste c-ar fi
din Israel

In ura lor aprinsa, vrajmasul urmarira
Din zvonuri mincinoase in temnita-l zvarlira

El nu-si pierdu nadejdea in orice incercare
El i-L simti pe Domnul si acolo in inchisoare
Domnu-i facu dreptate si sterse orice zvon
Si-I da-se libertate direct prin Faraon

Caci Faraon visase un vis de prevestire
Si nimeni nu putuse sa-I deie talcuire
Atuncea un paharnic el isi amintise
Ca-l cunoastea pe Iosif, talcuitor de vise

Cum Faraon aude de omul inzestrat
Il si chema sa vina pe data la palat
Iar Iosif cum ajunge in fata l-a imparat
El si incepe a-i spune ceea ce a visat

In visul meu de noapte priveam spre Nil cu sete
Pe langa Nil prin trestii pasteau un grup de vite
In visul meu de noapte pareau asa frumoase
De toate erau sapte si toate sapte grase


Si cum ma uit la vite mirat de toate cele
Vad alte sapte vite mugind venind spre ele
Doar slabe si urate, doar scheletul de oase
Si cum ajung din urma le-nghit pe cele grase

Trecu un val si visul tot mai adanc ma duce
Vad de pe mal cu iese un grup de sapte spice
Ce nu le poti distinge si nici asemeni n-ai
Asa frumoase spice si toate dintr-un pai

Si cand ma uit alaturi vad alte sapte spice
Dar seci si ofilite de nu ziceai ca-s spice
De-odat aceste fire de spice anevoioase
Sarira si inghitira spicele frumoase

Si s-a sfarsit cu visul iar eu m-am desteptat
Dar mi-a ramas efectul de care-s tulburat
Iosif incepe indata sa-I deie talcuire si-i zice
Imparate, sunt vremi de prezestire

Cele sapte spice pline, cat si vitele ingrasate
E belsugul ce-o sa fie peste tara ta imparate
Vor si sapte ani de slava, de belsug, de bogatie
Insa in urma lor veni-vor sapte ani de saracie

Cele sapte vaci mai slabe cat si spicele anume
Sunt cei sapte ani de foame care or bantui prin lume
Stii dar ce sa faci tu rege? Om destoinic iti alege
Ca prin el in anii buni, grau cat poti tu sa-ti aduni
Ca sa aiba paine ai tai si cand vor si anii rai

Cand aude imparatul cum ii talcuieste visul,
Cand aude tot ce-i spune, nu l-a lasat de la dansul
Si l-a inaltat pe Iosif ca pe cel mai mare-n stat
Ca oricand va da un ordin, el sa fie ascultat

Iosif cum primi serviciul, primul gand care ii vine
E sa stranga la provizii si sa faca magazine
A pus tara in miscare facand magazine-n tara
A strans Iosif chiar cu sila ca era belsugul mare

In cei sapte ani de zile le umplu pe fiecare
Cu tot felul de provizii si tot felul de cereale
Dar sosi o zi in care ani de seceta incepura
Tot ce ieri a fost in floare intr-o zi se ofilira

Se usca toata recolta, se usca batand-o vantul
Foametea ce-i prevestita bantuia acum pamantul
Cati n-au inteles pe Iosif cand strangea bucate-n parte
Dar acum mergeau la dansul ca sa-I scape de la moarte

Si-au ajuns din cate state poporul infometat
Dar Egiptul dintre toate, el era asigurat
Foametea se tot intinse dupa cum ii era planul
Printre tarile atinse ea curpinse si Canaanul

Ca o frunza printre valuri, zguduit din temelii
Il vezi pe-ntristatul Iacov cu cei unsprezece fii
In casuta lor pustie s-a dus totul de la vatra
N-us bucate, ce-o sa fie, si pamantu-i tot de piatra

Fii mei, l-auzi pe Iacov, cu obrajii plini de apa
Ce ne facem de bucate? Cine si care ne scapa?
Nu mai sunt bucate-n tara, caci de seceta s-au fript
Insa vad ca lumea cara toata din Egipt

Mergeti si voi dupa hrana, pana cand se poate trece,
Beniamin sa stea acasa, voi va duceti toti cei zece.
N-au mai stat deloc pe ganduri, au luat o caravana,
Au luat cu ei argintii si desagii pentru hrana

Si dupa un sir intreg de zile, prin nisipu acela fript
Vezi marsirul de camile ca ajung deja-n Egipt
Vezi pe Iuda, vezi pe Ruben, ca si primii din coloana
Vezi cum se grabesc sa-ntrebe, unde-i cel ce vinde hrana

Iata-I ajunsi in cetate, dupa-un drum greu si cu chin
Se mirau cum lumea scoate grau de la magazin
Se uitau la cel ce vinde, cel mai fericit in tara
Au ajuns si ei cu randul, dar nu indrazneau sa-i ceara

Cand s-apropie de dansul, si-au plecat cu toti genunchii
Si umili i-se-nchinara
Iosif ii si cunoscuse ca sunt fratii lui cei zece
Ascunzandu-se in suflet, deveni cu sange rece

N-ai vazut un om mai sever, si mai serios ca dansul
Desi chinul cel din suflet il forta sa-nceapa plansul
Insa plin de indrazneala si cu tonul ridicat
I-au umplut pe toti de spaima prin cuvantul apasat

Ei erau in nestiinta, ei nu cunosteau pe el
Prin cuvinte de cainta se scuzau in chip si fel
Iosif grambnic ii intreaba, “cu ce ganduri pe la noi?
Ati venit cu alta treaba, sau tot grau doriti si voi?”

Da, tot grau, raspund cu totii, toti avem acelasi plan
Toti suntem dintr-o casuta ce se afla-n Canaan
Suntem toti acelui tata, doisprezece fii la fel
Zece suntem cei de fata, unul a ramas cu el

Unuia din noi stapane, i-a fost hotarat sa piara
A trecut de mult din viata, a fost sfasiat de-o fiara
Iosif vocea si-o repede, desi il taia fiorul
Voi sunteti niste iscoade, voi nu spuneti adevarul

Voi de astazi inainte imi veti fi robi pe vecie
Ca sa vad dovezi concrete ca sa vad o marturie
Cel mai mic din voi cei zece v-a ramane la-nchisoare
Voi cei noua luati sacii cu alimente fiecare

Vai stapane daca astazi intelegi al nost suspin
Nu putem pleca cu lipsa sa ne vada al nost batran
Ce va zice al nostru tata, isi va rupe haina-n doua
Cand va vedea ca din zece ne intoarcem numai noua

Nu veti parasi Egiptul, mie prea putin imi pasa
De nu-mi dati dovezi concrete aducand pe cel de-acasa
Iuda vrea sa mijloceasca, in zadar, nu e scapare
Disperati se-ntorc acasa cu durere fiecare


Cand ajunsera acasa, Iacov plin de disperare
Despre Simon ii intreba rand pe rand pe fiecare
Ei incep ca sa-I explice, cu totii pe rand sa spuna
Ca trebuie sa se intoarca cu Beniamin din urma

Acest ordin il daduse egipteanul la plecare
Altfel Simon nu mai scapa din Egipt de la-nchisoare
Foametea era cumplita asa cum a fost vestit
Dupa-un timp s-a terminat graul ce l-a cumparat

Adunand pe fiii sai, Iacov zise, dragii mei
Din nou in Egipt plecati, iarasi grau sa cumparati
Tata, Iuda a cuvantat, omu-acela s-a jurat
Ca-n zadar ne-om osteni, daca nu se va gasi
Si Beniamin cu noi, lasa-l si plecam apoi

Grija nu-i purta de fel, caci raspund eu pentru el
Ah, dar cine ma-ntelege? Pot sa-mi vars eu focul voua?
Cand din voi cei doisprezece sa raman numai cu noua
Unul mort, altul inchisoare, inca altul sa pierd azi
Voi putea sa rabd eu oare atata mare necaz?

Tata, zise fiecare, vrei de vii sa ne-ngropam?
Vezi ca n-avem de mancare, haide da-ne sa plecam
Iacov ce era sa faca? , daca trebuie hai iata
Duceți a glasuit, si mai duceți negreșit,
Scumpe daruri de i-ati da omului aceluia

Banii cei aflati in saci inapoi cinstit sa-i dati
C-or fi fost fara-ndoiala, pusi in saci doar din greseala
Si cel din ceruri sa va ajute sa va-ntoarceti cat mai iute

Apoi a doua zi in zori, bani si-au luat pentru cale
Daruri, mere si migdale, si toti la rand s-au insirat
Spre Egiptu-ndepartat

Iosif cand vazu ca vin, si cu ei Beniamin,
A zis economului, pe acestia in palat du-i
Pranzul sa se pregateasca, ei cu mine o sa pranzeasca
Si indata in palat sus, economul apoi i-a dus

Iosif cand isi vede fratii, parca nu-l mai tine locul
Intr-o camera alaturi s-a retras sa-si verse focul
Iar prin fata lui acum ii trece, casa lor de alta data
Fratii lui cei unsprezece si un chip dorit de tata


Dupa ce isi spala fata, il vazu din nou cum iese
Si vorbind apoi cu fratii ce serviti erau la masa
Tata-l vostru mai traieste? Este bine, sanatos?
Ce-a raspuns la toate-acestea cand acasa v-ati intors?

Se indreapta spre a lui frate, spre micul Beniamin
Si-I ura de sanatate incheind cu un suspin
Isi anunta economul sa-I gateasca de plecare
Sa le puna-n saci argintii, in doi la fiecare

Ba mai da-se o porunca, ca paharul lui de vin
Sa-l ascunda cu argintii in sac la Beniamin
Dupa cum ii poruncise economu-n graba mare
Il vazu-i pregatind totul, caravana de plecare

Si-au urcat cei unsprezece, fiecare pe-o camila
Le aseaza apoi si sacii, economul plin de mila
Se despart plini de mirare, fiecare multumit
N-au vazut asa iubire nici intr-un ismaelit

Cine-o fi acela oare, se-ntrebau mergand spre casa?
De ne-a dat de toate cele si ne-a pregatit si-o masa
Si voiosi treceau desertul, fara sti cerescul plan
Cand se indemnau mai bine, vad un om ce striga-ntruna

Si faceau mereu la semne sa opreasca caravana
Speriati opresc deodata toti camilele la rand
Ce-o fi oare? , se-ntrebara, nici nu le trecea prin gand

Vai, le striga economul, obosit de drumul greu
Asa stiti de multumire fata de stapanul meu?
Cum v-a dat de toate cum n-a dat altul nimanui
Voi la urma ca rasplata i-ati furat paharul lui.

Noi? Strigara ei cu voce. Niciodata sa nu crezi
Iata-ne toti unsprezece gata sa ne cercetezi
Si vazura economul, incepand cu cel mai mare,
Le dezleaga apoi sacii rand pe rand la fiecare

Cand pe cati ii cautara, ii vazu ca-s mai senini
Tot cautand gasi paharul in sac la Beniamin
Toti deodata cazu prada sub fiorul ce-I aprinse
Economu-n graba mare ii intoarce in Egipt



Ei cu fetele plecate, ingroziti si plini de frica
Despre cele intamplate nu stiau ce-o sa mai zica
Le iesi stapanu-n cale cand ajunse la palat
Ei cu toti in rand deodata i se-nchina neincetat

In zadar orice-nchinare, nu v-am spus, sunteti iscoade?
Dupa a mea comportare, asa merit, mi se cade?
Dupa ca v-am dat de toate ca v-am inteles amarul,
Voi la urma ca rasplata, imi furasera-ti paharul?

Insa acum ca rasplatire pentru ce mi-ati facut mie,
Ce-l ce-i vinovat de fapta imi va fi rob pe vecie
Care e? Sa-l vad indata. Toti cazura intr-un suspin
Economul mi-l arata pe micul Beniamin

Iosif isi chema argatii ca sa-l duca la-nchisoare
Ceialalti pe alta parte se boceau cu disperare
Copilasul nu mai poate, striga acum la dansii cu lacrimi fierbinti
Striga cat il tinea gura ca sa-l lase la parinti

Iosif nu-si mai tinea locul, vazand jalea ce-i in casa
Doar facu un semn cu mana ca strainii toti sa iasa
Eu sunt fratele vost Iosif, va dau tot secretu-afara
Despre mine era vorba c-am fost sfasiat de fiara

Fratii mei, veniti la mine, sa va strang pe toti in brate
C-am fost mort, dar prin minune, iata-ma ca sunt in viata
Plange Iuda si cu Ruben, plang acei ce l-au vandut
Fratii mei le zice Iosif, nu voi, Dumnezeu a vrut

Insusi El avea-n vedere sa salveze lumea toata,
Cine ar fi dat mancare intr-o lume infometata?
Sa-l slavim pe Bunul Tata, prin suspine si prin voace
Ca adus o zi ca astazi sa fim iarasi doisprezece

Duceti-va acum acasa, mergeti pe la tatal meu
Spuneti-i ca sunt in viata, slava-n veci lui Dumnezeu
Spuneti-i ca mea dorinta daca Domnul mi-a da viata
Este ca sa-mi vad parintii cum va vad pe voi in fata.

Duceti iarasi de mancare, duceti tot ce-aveti in plan
Dar in graba cea mai mare sa veniti din Canaan
S-au urcat cei unsprezece pe camile si magari
Si in graba cea mai mare s-au intors spre Canaan


Au inceput cu toti sa cante ca albinile prin zbor
Prin pustiu mergeau cu gandul ca sa ajunga in tara lor
Cand ajunsera acasa, Simon si Beniamin,
Fug la tatal lor in fata. Tata afla-o veste buna
Iosif este-n viata, Iosif este-n viata

N-a fost el ucis de fiara, oare eu mai am speranta,
Sa-l ma vad o data iara?

Fii mei, un dor ma arde ce in pieptul meu sa-nfipt
Nu mai vreau sa stam aicea, hai sa mergem in Egipt
Mergem tata, chiar si Iosif tot la fel isi are planul
Si cu toti se hotarara sa paraseasca Canaanul

La Berseba a sosit, si-un altar el a zidit
Sa aduca jertfa Domnului
Domnu-n vis ii spuse lui, du-te,
Scut voi fi si paza, in Egipt cu ai tai te-aseaza
Din urmasii tai popor eu voi face viitor
Si inapoi in asta tara eu ii voi aduce iara

Din Berseba a plecat si-n Egipt el a intrat
Cu ai sai feciori cu toti, si-o gramada de nepoti
Cu nepoti si cu nepoate si cu a sale averi cu toate
Si pe-un camp intins si neted, langa-un tarm de parau lin
Se-ntalnira egiptenii cu poporul Israel

Iosif intr-o graba fuge la taticul sau in fata
Bucuros la san il strange c-au ajuns sa-l vada-n fata
Si apoi la rege sus Iosif pe batran la dus
El cu vorbe prietenesti l-a intrebat “de cati ani esti”?

Preainaltate, pana acum, de o suta treizeci numai
Amarate au fost si grele zilele vietii mele
Eu cu vasla n-ajunsei inca pe strabunii mei

De la Faraon plecati, Iosif aseza pe frati
Pe-o campie apropiata care Gosen se numea
Si pe care n-o intrecea in bogata-i vionicie
Din Egipt nicio mosie

Iacov intre-ai sai tihnit, saptesprezece ani a mai trait
Apoi de ani impovarat, intr-o zi cazu la pat
Iosif auzind acasa el se duse cu Manase
Si Efraim, fii sai, spre-al vedea cu drag si ei

Iacov bratele-si inaltase si ii binecuvantase
Se-adunara in urma toti feciorii cu-al lui nepoti
Si binecuvantari si lor, el le dase tuturor

Si lui Iuda a mai zis, tu de toti vei fi slavit
Domn din neam nu ti-or lipsi,
Pana atunci El va veni, Cel trimis de Domnul anume
Si asteptat de intreaga lume

Apoi Iacov a mai zis, atunci cand ochii si-a inchis
Sa ma duceti s-odihnesc in pamantul stramosesc
Fost-a dupa ce-a murit, zile sapte de jelit,
De feciori si de nepoti, si de egiptenii toti

In sfarsit fiii l-au dus, dupa cum Iacov a spus
Langa ai sai sa se odihneasca, colo-n tara parinteasca
Iosif multi ani mai trai, dar inainte de-a muri
A cerut sa fie scoase, din Egipt si-a sale oase
De nepoti cand va pleca, si mutate-n tara sa



Amin