Dragostea dintâi ați lăsat-o să plece
Și nimănui nu-i pasă că s-a dus
Și, vai! ați devenit o biserică rece
Și-n program numai rutină ați inclus.

În clocot erați nu cu mult timp în urmă
Ce s-a-ntâmplat între timp? Ce s-a-ntâmplat?
A dispărut dintre voi duhul de turmă
Ați pierdut talantul ori l-ați îngropat.

Aurul și-argintul l-ați vândut pe zgură
Iar la altar duh din Baal ați adus
Pentru sfințenie folosiți altă măsură
Nu cea încredințată de Isus.

Dragostea dintâi s-a dus; ce a rămas?
Rezultatul se vede și nu e plăcut
Acum întrunirea e mai puțin de un ceas
Și plictiseala din voi a crescut.

Vă place așa? Vă place cum ați ajuns?
Vă-ndeamnă Duhul la sfântă cercetare
Vă-ndeamnă să dați un sincer răspuns
Și să primiți a Cerului mustrare.

‘Napoi la pocăința când în clocot erați
La starea unde poate să crească iubirea
Și-atunci, veți vedea că sunteți transferați
În locul de unde vedeți Nemurirea.

Nu mai stați pe gânduri! Nu zăboviți!
Dragostea dintâi vă cheamă la ea
În slava cerească, mereu, investiți
Oricât ar fi presiunea de grea!

Unice experiențe iar veți trăi
Iar veți gusta dulceața divinului har
În încercări și furtuni veți birui
Veți călători cu gândul în eternul hotar.

George Cornici/14 Noiembrie, 2020