E bezna beznelor... de zici
Cã ziua nu mai vine;
Şi-s tot mai rari cei ce pãzesc
Perceptele divine.

Prin crengi de sãlcii care plâng,
Se vede câte-o turlã
Şi-n bezna nopţii, peste crâng,
Adesea lupii urlã.

Lumini nu se zãresc, nu sunt
Sã ştiu dacã merg bine,
Sã vãd în jurul meu ceva
Şi sã ajung la Tine.

Abia de mai gãsesc un om,
Arareori vreo casã;
Însã vãd varul de pe pom
Dar mai murdar mã lasã...

Cãci caut sã mã sprijinesc
Şi sã rãsuflu-n tainã
Însã deodatã mã trezesc
Cã-s numai var pe hainã.

           ☆             ☆

S-adune laurii... sunt mulţi
Şi-s mulţi ce şed la mese;
Dar greu gãseşti pe cineva
Şi cuiva sã îi pese

De starea-n care ai ajuns,
C-ai rãtãcit pe drumuri,
C-ai transpirat fugind. În schimb,
Te-mbie cu parfumuri...

Mulţimi de tauri din Basan
Cãtând oilor urma,
Lovesc copita de pãmânt,
Ameninţându-Ţi turma!

Voi, lupi şi tauri, ce-aveţi voi
Şi ce vreţi de la mine?
Nu-s prada ce o cãutaţi
Nu-s cine ştie cine...

Întoarceţi-vã înapoi
Cu-al vostru plan dibace!
Nu-i locul vostru între oi;
Lãsaţi-ne în pace!

Noi suntem fraţii lui Hristos,
N-avem cu voi nimica;
Pe drumul Sãu nu ne oprim
Nici nu ne-ntoarce frica...

    ☆           ☆            ☆

Ai ochi de milã mãcar Tu
Şi nu-Ţi întoarce faţa!
Te-ndurã, Doamne, şi adu
Odatã dimineaţa!

Tâlhari şi oameni de nimic
Se-aţin la drumul mare
S-abatã pe copiii Tãi
De pe a Ta cãrare!

Aratã-mi, Doamne, Calea Ta
Şi fã-mã a pricepe
Cã trebuie sã-mi ţin în frâu
Dorinţele sirepe...

Şi nu turnând vinul cel nou
În cãni şi-ulcioare sparte,
Ci-n vase noi, spre-a fi pãstrat
Cu grijã, mai departe.

Adu-mi aminte spre a fi
Vrednic de-a Ta chemare:
Sãgeatã bunã-n mâna Ta,
Nu una-nşelãtoare!