Grăbiți-vă semeni să găsim un rost!
N-am venit degeaba aici pe pământ,
Într-o zi țărâna va spune ”am fost”,
Sufletul vrea veșnic să spună ”eu sunt”

Un amplu balans pe raza de soare,
Pe treptele vremii alungind cu spor
Umbrele tăcute în apusul care
Le mistuie în flăcări până când mor.

Transparență? Nu, nu aceasta-nseamnă,
Este lăcomia unei negre nopți;
Într-o seară rece, la sfârșit de toamnă
E teascul de sânge-al strugurilor copți.

Însă să veghem sus pe ziduri late
Din clipa întâi pân-la cea târzie,
Nu vom lăsa în templu, în cetate
Spărgători de vis, hoți de Bucurie.

Coborâm din ceruri, mergem înapoi
În amplu balans pe Raza de Soare,
Se mistuie-n flăcări țărâna din noi,
Doar Dragostea rămâne, ea nu moare!