Când vom ajunge sus, în Cer,
Ne-om odihni de toate,
De plâns, de greu și de dureri,
De ierni prea lungi și calde veri,
De lacrimi toate...

Când vom ajunge sus, în Cer,
Noi vom uita de toate:
C-am fost odată pe pământ,
Că ne-am parcurs drumul plângând. .
Pământ, rămâi în spate!

Când vom ajunge sus, în Cer,
Noi pentru prima dată,
Vom întâlni flori ce nu pier,
De pe tărâmul efemer,
L-om întâlni pe Tata. . ❤