Pilda fiului risipitor...

Multe pilde au rămas, așezate în scripturi,
Să luăm cu toți aminte, în viață cum trăim,
Luca spune despre un tată, ce avea doi fi acasă,
Era înstărit cu avere, și în sat era cu vază

Unul dintre fii îi zise, cu dorința de plecare:
-Vreau azi tată bogăție, vreau să merg în lumea mare,
Dă-mi o parte din avere, tot ce am eu moștenire,
Să mă duc în altă țară, dă-mi azi tot... ce se cuvine!

Tatăl lui cu suflet bun, a împărțit toată averea
Și la însoțit la poartă, petrecându-l cu privirea:
-Oare ce-o să facă în lume, oare acasă o să mai vină?
Doamne poartă-i tu de grijă, Doamne eu te rog, ai milă!

Este fiul meu chiar dacă, a plecat pe drumul lumii,
Îl aștept pe zi cu soare, chiar și noaptea în clarul lunii,
Cred că va veni o zi, când se va întoarce acasă,
Să mai stăm toți adunați, împreună toți la masă

A trecut însă o vreme, când a cheltuit toții banii,
A rămas pe drum sărac, prietenii i-au fost dușmanii
Toată averea a cheltuit, într-o țară îndepărtată,
A rămas lipsit sărac, trăind viață destrămată

A venit o foame mare, care a bântuit și țara,
A lucrat pentru o pâine, dimineață până seara,
Păzitor lucra la porci, pe ogoarele străine:
-Doamne dacă rămâneam cu tata, astăzi îmi era mai bine

Mulți argați ce sunt cu el, au belșuguri mari de pâine,
Însă eu trăiesc sărac! Și... și-a revenit în fire,
Vreau să plec la tatăl meu, să mă întorc din nou acasă,
Numai el mă înțelege, numai lui de mine-i pasă

L-a zărit din depărtare, tatăl lui rămas în poartă,
Cu credința lui nestinsă, cu iubirea lui de tată,
L-a primit cu atâta milă, către el a alergat:
-Tată astăzi mă întorc, vreau să fiu al tău argat

Vreau sa îți slujesc ca el, nu sânt vrednic de iertare,
Azi primește-mă te rog, vreau să-ți cer azi îndurare,
L-a cuprins cu bunătate, lacrimi multe a vărsat,
Fiindcă fiul s-a întors, și cu drag l-a sărutat

A chemat pe robii lui, ca să pregătească o masă:
-Vreau să pregătiți ospățul, fiul meu s-a întors acasă,
Puneți un inel pe deget, haina cea de sărbătoare
Toate să le pregătiți, încălțări pentru picioare

Să tăiați pentru ospăț și vițelul îngrășat,
Fiindcă fiul cel pierdut, s-a întors, azi l-am aflat,
Însă fiul cel mai mare, a văzut ospăț acasă,
A întrebat pe slujitori: Pentru ce dă tata masă?

Este veselie mare, fiul cel mai mic s-a întors,
Azi începe veselia, tatăl tău e bucuros,
-Tată pentru ce te bucuri, el a petrecut în lume,
Și averea ce i-ai dat, ți s-a risipit ști bine,

Eu muncesc ca și un rob, cu prieteni nu petrec,
N-ai făcut nici un ospăț, n-ai tăiat măcar un ied!
-Fiule ești lângă mine, tot ce am este al tău,
Vreau să ști că azi s-a întors, și el este fiul meu,

Vreau să fiu cu veselie, fiul meu cel rătăcit,
A venit din nou acasă, cu iubire l-am primit!
Dragostea de Tată-i mare, nu se poate măsura,
Iartă multele păcate, nu se poate cumpăra

Le acoperă pe toate, și aminte nu-și aduce,
De trecutul tău demult, căci a suferit pe cruce
Te primește și te iartă, căci ești fiul Lui iubit,
Pentru tine a răbdat, pentru tine a murit.


22.11. 2020

Floarea F.