Și o femeie a zis, Vorbește-ne despre Bucurie și Tristețe.
Și el a răspuns:
Bucuria voastră este tristețea disimulată.
Și aceeași fântână în care se arată surâsul vostru
de multe ori inundat de propriile lacrimi.
Și cum ar fi putut fi altfel?
Pe cât mai adânc sapă suferința în ființa voastră
pe atât mai mult vă umpleți voi de bucurie.
Nu este cana în care vă turnați vinul
același vas ars în cuptorul olarului?
Și nu e lăuta care vă alină sufletul același lemn
pe care l-ați scobit cu brișcile voastre?
Când sunteți bucuroși priviți adânc în inima voastră
și veți găsi că numai ceea ce vă aduce întristarea
aceea vă umple și inima de bucurie.
Când vă cuprinde tristețea priviți din nou
în inima voastră și veți descoperi că întradevăr
lacrimile voastre au fost cândva de bucurie.

Unii dintre voi spun, “Bucuria este mai de preț decât tristețea”,
iar alții zic, “Nu, tristețea este mai prețioasă decât bucuria.”
Dar eu vă asigur că sunt de nedespărțit.
Împreună sosesc în lăcașul vostru, luați aminte,
când una se așează cu voi la masă
cealaltă se cuibărește în patul vostru.

Întradevăr voi vă cumpăniți precum talerele
balanței între bucuriile și tristețile voastre.
Numai când uitați de voi înșivă
vă puteți liniști și cumpăni.
Precum vistierul comorii se învoiește
cu voi cât aur și cât argint îi datorați
tot astfel trebuie ca bucuria și tristețea voastră
să vă exalte deopotrivă și să vă smerească.

Traducere de Marin Mihalache