Pe cărarea care duce către poarta mântuirii…

Pe cărarea care duce, către poarta mântuirii
Au pășit și frații noștrii și părinții și martirii,
Ei au mers plini de credință, străbătând pustiu și mare,
Dar din toate Dumnezeu, i-a scăpat cu brațu-I Tare

Au cântat, prin valea morții, printre stânci și valuri mari,
Au umblat cu Dumnezeu, pe pământ de mii de ani,
Fiindcă l-au iubit pe Domnul, pân' la moarte l-au urmat
Au umblat cu Dumnezeu, și de El, nu s-au lăsat,

Au trecut prin greu cuptoare, prin furtuni și greu amar,
Au vestit cu înflăcărare, jertfa sfântă din calvar,
Au fost duși la judecată, prin arenele romane,
Dați la fiare, arși pe rug, pentru viața viitoare,

Doamne câtă suferință, de milenii s-a purtat,
Însă Biblia prin toate, câte-au fost, a rezistat,
Fiindcă ochii Tăi veghează, ea să fie împlinită,
Fiecare slovă scrisă-îi de la Dumnezeu, e Sfântă

Totul va dispare odată, toate odată vor pierii,
Cerul se va face sul, munții înalți se vor topii,
Dar Cuvânt Tău rămâne, El a fost, va rămânea
Vrem să Îți cântăm mărire, totdeauna, pururea.

Floarea F.