Sunt un străin, un călător prin lume,
Pribeag prin lume-aceasta de necaz,
Dar mă îndrept spre-o Țară, unde
Va fi doar armonie. . când voi ajunge-Acas'!

Adesea am pășit prin a plângerii vale,
Și mult avut-am de luptat,
Iar azi, când lacrimile-mi sunt amare,
Tu vii și spui: "O, oare Eu pentru tine cât am răbdat?"

La Golgota, Eu am purtat a lumii-ntregi ocară
Și bicele romane am suportat. .
Mi-am dat viața ca să ai viață
Și-apoi să ne-ntâlnim în veșnicul Palat!

Când am plecat la Tatăl Meu, în slavă,
Eu ți-am trimis, de sus, Mângâietor
Și am promis că nu te voi lăsa vreodată
Ci-ți voi veni mereu în ajutor!

Ți-am spus că ești săpat în palma perforată
Și ai un mare preț în ochii mei
O, dacă ai ști ce slavă îi așteaptă
Pe cei ce nu m-au părăsit fără temei. .

Mai rabdă înc-o clipă suferința,
Iar crucea du-o cum am dus-o Eu,
Și-atunci vedea-vei biruința
Din mâna Mea de Dumnezeu!

Căci suferințele de-acol', din vale
Nu-s vrednice să fie puse-alături
De marea slavă ce te-așteaptă
În cer, la marea sărbătoare"

O, vrednic ești, Tu, Mielule de slavă,
De glorie și cinste-n veci de veci!
Tu ești comoara mult căutată
Care pe toate le întreci!

Cu Tine-aleg să merg întotdeauna,
Oricât de mare-ar fi necazul meu,
Iar la sfârșit eu voi primi cununa
Din mâna Celui ce m-a iubit mereu!