Se clatină din temelii pământul,
Și mulți sunt cei ce sub povară gem.
Se împlinește zi de zi Cuvântul,
Dar Tu îmi spui prin El: "Să nu mă tem"!

Prin mii de voci ce se aud în lume,
Vreau să ascult doar Sfântul Tău îndemn.
Ești Cel ce mă cunoști, mă știi pe nume,
Și asta-mi dă puteri să nu mă tem.

Vreau să mă țin mai stâns legat de Tine,
Și-atunci când viața nu e un poem.
Căci știu că totul doar prin voia-Ți vine;
Cum aș putea eu oare să mă tem?

Prin valea umbrelor dacă voi trece,
Te voi simți aproape când Te chem.
Să fie noaptea cât de grea și rece,
Cu Tine-al meu păstor, nu mă mai tem.

Dany Căpătan