Se uită la noi generația ce vine,
Scrutându-ne trist rădăcinile seci,
Căci legea nu-i lege, numim răul bine,
Și suntem mai goi și mai mici și mai reci.

Cum plânge mocnit toată istoria umană
Și plânge învinsă și plânge nestins,
Căci lumea-i de gheață, miroasă a rană,
E nevindecată de răul extins!

Un crater de patimi și vuiet de-orgolii,
Cu neînfrânate porniri, nimicesc
Azi umanitatea, iar arșița bolii
Ucide națiuni ce încet veștejesc.

Noi vrem oxigen, ca și peștii pe maluri,
Și vrem să trăim, sau vrem chiar să-nviem!
Dorim să visăm și s-avem idealuri
Cu chip de speranță... e tot ce noi vrem.

Suntem cetățenii planetei albastre
Și suntem de neam din același pământ!
Opriți martirajul visărilor noastre!
Avem o prestanță și discernământ!

Nu suntem paiațe cu măști fără viață!
Nu suntem cobaii din laborator!
Nu suntem doar lucruri vândute pe piață,
Avem și un suflet, dar și-un Creator!

Se uită la noi generația ce vine... !
Se uită să vadă nu lași, ci eroi.
Să spunem convinși: CE E RĂU NU E BINE!
Și încă ceva: Dumnezeu e cu noi!