Cu săbii ca de foc în mână,
Cupând atomul pe din două,
Din umbră a pândit haină,
Vraja bulboanelor de tină
Ce s-au frânt în bobi de rouă.

Unde-ați ajuns Luceferi, oare?
V-ați vrut egali cu Dumnezeu,
Secați oaze celulare
Voi duceți norii la plimbare
Și umbra morții-n apogeu.

Să ne căim savanți și plebe
Cerând iertare, am greșit!
Căci orice taină are-o vreme,
Din adânc va fi s-o cheme
Un Creator desăvârșit.

Să ne grăbim! În mintea tâmpă
Groaza nopții-i tot mai mare...
Nu înțelegem ce se-ntâmplă
Dar în fiecare clipă
Cerem milă, îndurare.

Din a Cuvântului fântână,
Izvorul sfânt, nevătămat,
A scos Isus ciutura plină
Cu filoane de Lumină,
Cheamă pe-acei ce-au însetat!