Dispreţuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferinţa,
era așa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, și noi nu L-am băgat
în seamă. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru
fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și
prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Is. 53:3; 5.

- Aceasta a îndurat...

Aceasta a îndurat, Mărețul Salvator,
Ca tu și eu, salvat - s-avem un viitor!

El ridică păcatul, întregii omeniri
Și n-a ales palatul, ci jertfă și-njosiri!

Deschis-a drum Vieții, morții ce domnea,
În a 3-a, a dimineții, frântuia pecetia!

Azi orișicine crede și-n inimă-L primește,
Sufletul nu-și pierde, ci și-l fericește!

El, Împăratul lumii, Domn de la-nceput,
Și-a dat viața humii, î-L accepți, sau vrei pierdut?

O Jertfă a Iubirii, o inimă a Îndurării,
O cale a Mântuirii, răspunzi sau nu, Salvării...

Viața-i ca un abur, și trece ca o umbră,
Tu-I ești iubit tezaur, n-alege calea sumbră,

Ce doar la moarte duce - s-a dat, s-a oferit,
Alegând o cruce - să poți fi mântuit!