Luptam mereu în lumea păcătoasă
Fără speranţă de-a avea izbândă
Iar prin umblarea mea anevoioasă
Visam, să ies din lumea cea flămândă.

Doream să uit trecutu-ntunecos,
Cu urmele ce-amprenta ş-au lăsat!
Să vină-un ceas să fie glorios,
Trăind o viaţă –n tainicul palat.

Aşa ca Moise fugind prin pustie
Să scape, de acei ce iau viaţa;
Aşa şi eu aici în pribegie,
Doream să fug de lumea aceasta rea.

Ascuns eram în gaură de stâncă
Fugind de al păcatului veşmânt
În peştera vieţii mele adâncă
Eu aşteptam mereu, doar un cuvânt.

Tot aşteptând acolo în tăcere!
L-am auzit pe al meu Salvator...
În clipa când eram în disperare
El mă chema să vin stăruitor.

Învăluit în raze de lumină
El strălucea mai tare ca un soare...
C-o voce blândă m-a chemat din tină
Să las trecutul meu jos în uitare.

Ce zi măreaţă când El m-a găsit,
Văzduhu-ntreg era în sărbătoare!
Toţi îngerii, se auzeau cântând
Tot universul, era-n închinare

O, câtă pace-n suflet mi-a pătruns
Şi ce splendori erau în a lor cânt’;
De-a lor cântare fost-am eu străpuns
La glasul cel de îngeri răsunând.




Lăsat-am eu îndată lumea neagră...
Cu zgura şi mocirla de păcat!
Şi am pornit de-aicea înspre-o ţară,
Spre ţara unde Domnul e-mpărat.

Ca şi Ilie mergând spre Iordan!
Ce într-un car de foc s-a ridicat,
Aşa o să mă-nalţ spre Canaan
Lăsa-voi lumea-ceasta de păcat.

Mă voi nălţa mai sus spre ţara sfântă
Voi trece atunci de lumea norilor,
Voi auzi toţi îngerii ce-I cântă!
Vântul mă va purta zburând uşor.

O rază mă va duce spre o lume
Ce-i dincolo de tot ce pot pricepe!
Mulţimile de îngerii cu renume
Mă vor purta pe ale cerului trepte.

"Bine-ai venit în ţara cea măreaţă
Va spune atunci întregul univers,
Iar stelele vor lumina în faţă
Vedea-voi desluşit întregul mers.

Învăluit voi fi eu de natură,
Mă voi-nălţa mereu înspre Isus;
Lăsa-voi trupul meu aici de zgură
Şi am să îmbrac un trup ceresc de sus.

Ce forţă Doamne pus-ai Tu în mine?
Să pot să mă înalţ spre Paradis;
Tu m-ai umplut, atunci la rugăciune
Când Te-am chemat, de-aicea din abis.


Mi-ai curăţat Tu haina mea murdară
M-ai îmbrăcat cu noul Tău veşmânt!
Ai pus în mine-atuncea o comoară
Când m-ai umplut cu Duhul Tău cel Sfânt.

Primit-am şi inelul de mireasă
Ce-i semnul de iubire, pentru mine;
Aceea zi, va fi pe veci neştearsă
În amintirea mea, pe veci rămâne.

De-atuncea am găsit eu mângâierea!
Când fost-am sigilat cu Duhul Sfânt
Şi am primit de sus călăuzirea
Să mă înalţ de-aici, de pe pământ. .

Ai spus că ne vom întâlni pe boltă!
Eu ştiu căci tot ce spui se împlineşte,
Din Cartea Sfântă, nu lipseşte, o iotă...
Căci despre-aceea zi ea ne vorbeşte.

Ca Moise pe Horeb schimbat în taină
Ce asculta de glasul Celui veşnic;
Aşa voi fi schimbat de-a Ta lumină,
Şi transformat în omul cel Edenic. .

Iar după lungul drum ş-anevoios
S-ajung pe malul râului Stăpâne...
Să fiu acol’ cu toţi ai mei de jos
Ce i-am primit în dar eu, de la Tine.

Să pot vedea eu ţara minunată
Nu vreau o Doamne numai să privesc,
Doresc să intru-n Canaan, o, Tată,
Şi veşnic Ţie acolo să-Ţi slujesc.

3/3/2004gl