O cântare de cântat,
Cu instrumente de suflat,
O cântare ce se poate cânta,
Asta dorește Dumnezeu acuma.

O cântare care spune așa:
Întoaceți-vă la Cel ce va creat cândva!
Întoarce-te la Dumnezeu,
Și primește pe Fiul Său.

O cântare care se poate cânta,
Pe corzile chitarei poate aluneca!
O cântare care trebuie cântată,
Ca poporul să se întoarcă.

Versurile spun așa:
Dumnezeu plânge pentru turma Sa!
Căci în loc de plânset și amar,
E veselie cu mult har.

Poporul nu mai ascultă în dată,
De porunca Domnului lăsată!
Iată căci inima s-a împietrit,
Și nu mai cunoaște pe Dumnezeul iubit.

Cântarea să răsune în depărtare,
Căci păcatul e tot mai mare!
Și e veselie multă,
În loc de plânset și bocet cum spune în Scriptură.

Și cântarea va continua,
Către Domnul se va înălța,
Și vă fi mărturie în dată,
Într-e Dumnezeu și poporul care vrea acasă.

Zilele de post s-au uitat,
Și Dumnezeu s-a îndepărtat!
Căci poporul a săvârșit un păcat îndoit,
Părăsind pe Domnul mult iubit.

Aceasta e cântarea pe care v-am cântat-o,
Ea se va cânta și nu va înceta,
Căci mărturie ea a rămas,
Într-e Dumnezeu și poporul care a rămas.

Cântați-o cu mic, cu mare,
Căci e mărturie pentru fiecare!
Căci dacă nu te vei întoarce la Dumnezeu,
Cântarea se va cânta în dreptul tău.

E o cântare care trebuie cântată,
Ca poporul să se trezească!
Căci mărturie ea va sta,
În ziua judecății care se va arăta.

Pune la inima ta,
Toată cântarea ce se va cânta!
Și nu uita nici un vers măcar,
Și cânt-o pentru a te salva degrab'.

Ba mai mult dragul meu,
Cânt-o și în poporul tău!
Învață pe popor cântarea de jale,
Căci ea va fi o mărturie mare.

Ea martoră va fi într-e fiecare,
Care iubește lumea trecătoare,
Martoră va sta și în veșnicie,
Dacă nu ne pocăim căci Domnul vine.

Amin