Mi-e dor de patria de sus
Mi-e dor de casa părintească
Mi-e dor de Domnul meu Isus
Mi-e dor de nunta-mpărătească.

Mi-e dor de aerul curat
Din zările de ametist,
Taborul binecuvântat
Unde odihna este Crist.

Mi-e dor de pacea din Sion
Cu scutul ei diamantin,
C-aici, în vale,-n Babilon
E doar văpaie şi venin.

Mi-e dor de aura din slavă
Ce din Cuvânt am cunoştinţă,
De dor mi-e inima bolnavă
După eterna locuinţă.

Mi-e dor să văd Edenul sfânt
Să mă desfăt în lunci divine,
Ieşind din cortul de pământ
Să zbor spre ţărmuri cristaline.

Mi-e dor de-a cerului splendoare
Mi-e dor de-a slavei contopire
De-a Mirelui îmbrăţişare
De moştenirea în iubire.

Mi-e dor de-al dragostei Izvor
De zorile ce n-or s-apună,
De Tatăl meu, atât mi-e dor,
Cât vorbe nu-s de-ajuns să spună!

Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor într-una
De Adevăr şi de Lumină,
Întregu-mi dor, pe totdeauna,
După cerescul Domn suspină!



3.09.2006